Se spune că Dumnezeu a inventat muzica pentru ca omul să se refugieze în ea de tristețe.
Camelia Oprița în Ranița existenței, WordPress.com (septembrie 2019)
Adăugat de Citatepedia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că Dumnezeu a inventat dragostea pentru ca omul să se refugieze în ea de tristeți.
aforism de Camelia Oprița din WordPress.com
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nostalgie - Elegie de toamnă
Ce aer!
Ce miros tomnatic are câmpul!
Ce priviri triste au păsările mici ale tufișurilor pe jumătate goale.
Câtă nostalgie emană toamna și plouă cu nuci....
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de ElenaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea reprezintă începutul neliniști lăuntrice. O iubire nerostită se transformă într-o dragoste irosită stare născută din cea mai adâncă tristețe sufletească.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor
Adăugat de Ioan@Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria este ca o materie albă, în timp ce tristețea este materia neagră; și una și alta participă în mod direct la echilibrul universului. Așa și viața are nevoie de cele două părți pentru a se maturiza concret.
Camelia Oprița în WordPress, Se spune că D-zeu a inventat dragostea pentru ca omul să se refugieze în ea de tristeți.
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constat cu tristețe că cei ce au o cantitate mare de bani, putere si control, mor adesea certați cu Dumnezeu, în timp ce alții care au dăruit cu generozitate au găsit pacea sufletească mergând către împlinirea cea de pe urmă.
Camelia Oprița în Părinților noștri, între esențial și etern
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Observ cu tristețe că lumea de azi, în care câinii celor bogați mănâncă mai bine decât săracii, este obosită și confuză, pierdută în mizerie și disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.
Camelia Oprița în Părinților noștri între esențial și etern (2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este generatoare de freamăt interior; cu cât mai zbuciumată, cu atât mai vie...
Și dacă tristețea îți apare în viață, înseamnă că sufletul a produs-o pentru că are nevoie de ea.
citat din Camelia Oprița (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo - Flămânzi de putere...
Observ cu tristețe că lumea de azi,
în care câinii celor bogați
mănâncă mai bine decât săracii,
este obosită
și confuză,
pierdută în mizerie
și disperare,
că soarta noastră trece din mâinile unora
pe mâinile altora
flămânzi de putere.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (2007)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuratatea este o condiție care nu mai poate fi eliminată din viață; în ea se reflectă tristețe și durere, tăcere și rugăciune, așteptare și speranță. Singuratatea interioară și durerea sunt cele două aspecte care se manifestă în oameni ca o experiență radicală...
Camelia Oprița în Iertările, o temporalitate a vieții (8 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu contează dacă studiezi, călătorești, sau îți câștigi existența. Trebuie să iubești ceea ce faci.
Cui îi pasă dacă ești vesel sau trist? Lucrurile mărunte sunt cele care aduc bucurie. Nu e nevoie să cauți cine știe unde, e nevoie doar de timp să-ți dai seama.
Iar dacă ai curajul și puterea, nu înceta să-ți cultivi pasiunea. La orice vârstă.
Camelia Oprița în Vând insomnii (2002)
Adăugat de acest site
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit și români fericiți într-o tăcere tristă, erau cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a. Dacă citești, mai întoarcem o foaie pentru mâine să ne regăsim români, să regăsim forța de a deveni mai înțelepți decât am fost azi. Tăcerea te maturizează fără a scoate un sunet despre adevărata libertate interioară care se luptă cu morile de vânt.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este instrumentul unei minuni, un anotimp continuu de culori și stări sufletești unde primează visul. Poezia e sunetul naturii, când întâlnește imaginația omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie. Hârtia trăiește și simte sufletul omului, se intersectează cu el, se luminează sau se întristează odată cu el.
citat din Camelia Oprița (21 martie 2020)
Adăugat de Lorina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Societatea noastră ne îndeamnă spre un consum substanțial, ca și cum am fi veșnici. Un fel de cenzură culturală exclude moartea din discursurile acceptabile din punct de vedere social.
Constat cu tristețe că cei ce au o cantitate mare de bani, putere si control, mor adesea certați cu Dumnezeu, în timp ce alții care au dăruit cu generozitate au găsit pacea sufletească mergând către împlinirea cea de pe urmă.
La urma urmei, altruismul, după cum explică Dalai Lama, este o formă de egoism inteligent care ne ajută să înțelegem ceea ce lăsăm în urmă...
Credeam că sunt vii cei care închid ochii celor ce pleacă. În realitate, cel care pleacă deschide ochii celor ce rămân.
Camelia Oprița în WordPress.com, Lumea este mare și lasă loc pentru toate opiniile. Singurul model care merită a fi urmat este cel al respectului (2019)
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată...
Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum
Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau jucării, hamac
Și rățuște mici pe lac.
Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.
Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară (mai 2019)
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
Dragostea este muzica sufletului
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părți din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu înțelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de de profundă,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dragostea este muzica sufletului
Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...
Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.
Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.
Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre tristețe, adresa este: