Copilăria este o aripă a vântului moneda convertibilă a oricărui vis.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradițiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne țină drepți în fața Celor Patru Vânturi.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi, florile s-au adăpostit sub pietre de vântul rătăcitor, plecat și el în căutarea soarelui.
Camelia Oprița (12 aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spulberă vântul, aduce soarele, acest miracol (viață din viață) al cărui miez suntem.
aforism de Camelia Oprița din În castelul regelui (2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
catren de Camelia Oprița din poemul Rădăcini și soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este vântul subtil al iernii frânte care mângâie gândurile omului într-un dezgheț primăvăratic al simfoniilor reînviate pretutindeni.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara este un vers cu armonii de floare și vânt, învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil. Și de câte ori se învârte câte o literă se preface fluture cu aripi de soare.
Camelia Oprița în La porțile universului (7 martie 2005)
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul scutură clipă de clipă pragul bătrânilor. Dar ei știu să conviețuiească dulce cu înțelepciunea: sentimentul adânc de a fi astfel le generează puterea de a trăi și muri fără durere, cu certitudinea că vor avea un loc luminos în marea eternitate...
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile universului
Primăvara este un vers cu armonii de floare și vânt,
Învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil.
Și de câte ori se învârte câte o literă
Se preface fluture cu aripi de soare.
poezie de Camelia Oprița (2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între floare și tine
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii,
Scuturându-se în aripile vântului,
Atunci ai văzut un înger între floare și tine,
Mărturia că El este în toate: lumină și adevăr.
Iar tu ești trup din iubirea Lui,
Căci și pământul este clipă din clipa Lui.
poezie de Camelia Oprița din Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea neîmplinită e ca o picătură amară aruncată în nectarul unei flori neîmplinite. Dar mângâierea cea nemângâiată tot în iubire se regăsește, așa cum floarea se vede parte a luminii, rănită fiind de vânt. Și totuși speranța renaște în lumea de arșiță care trece prin sufletul omului
Camelia Oprița în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu e fără vină...
Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniștea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.
Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.
Se trezește dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit și români fericiți într-o tăcere tristă, erau cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a. Dacă citești, mai întoarcem o foaie pentru mâine să ne regăsim români, să regăsim forța de a deveni mai înțelepți decât am fost azi. Tăcerea te maturizează fără a scoate un sunet despre adevărata libertate interioară care se luptă cu morile de vânt.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cutreierat pământuri străine, poleite și semănate cu mori de vânt să poată face față furtunilor barbare:
Aceste pământuri m-au hrănit și le-am dat în schimb sudoarea, dar nu erau un adevăr al meu căruia să-i aparțin. Atunci am înțeles că strămoșii mei întregesc rădăcinile stejarilor cu frunțile în nori, din frunzele cărora toamna doinește la umbra galbenă a pădurii.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt moneda convertibilă a oricărui vis.
Camelia Oprița în Am îndrăznit să fiu copil o clipă (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascadă de flori
Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexie
Va veni o zi când razele soarelui
se vor strecura în odaia ta.
Ți se vor așeza pe pernă iar
reflexia lor va străluci ca
ochii blânzi și plini de iubire ai mamei.
O zi care îți va aduce
mângâierea florilor ce n-au
înflorit în nopțile fără vise.
Iți vor trezi pofta de viață,
în parfumul crud și dulce al
iasomiei înflorite,
al florilor de câmp...
Și un pui de vânt
ce-ți răvășește părul de pe frunte
când și când.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre vânt, adresa este: