Apa are vârsta timpului: în dezghețul ei primăvăratic a încolțit primul mugur al vieții.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa are vârsta timpului: în dezghețul ei primăvăratic a încolțit primul mugur al vieții.
aforism de Camelia Oprița
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Adevărata artă nu are vârstă, este simbolul iubirii al continuității ce se dezlănuțuie odată cu eliberarea omului de sclavie, mizerie și opresiune.
Camelia Oprița (aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea justifică prezența divinității în tot ceea ce înseamnă viață, dăruindu-i Eternitatea ca un anotimp fără vârstă. Te recunoști în această eternitate ca fiind existența celuilalt.
aforism de Camelia Oprița din cartea Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele alb al paradisului
Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
și de atunci
merg pe frunțile norilor.
Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireș în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.
poezie de Camelia Oprița (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libelula reprezintă trecerea de la copilărie la vârsta adultă și prin urmare, într-un anumit sens depășirea iluziilor și dobândirea echilibrului.
Libelula simbol al libertății, al păcii și al conștientizării.
Camelia Oprița în Te Deum
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează dacă studiezi, călătorești, sau îți câștigi existența. Trebuie să iubești ceea ce faci. Cui îi pasă dacă ești vesel sau trist? Lucrurile mărunte sunt cele care aduc bucurie. Nu e nevoie să cauți cine știe unde, e nevoie doar de timp să-ți dai seama. Iar dacă ai curajul și puterea, nu înceta să-ți cultivi pasiunea. La orice vârstă.
Camelia Oprița în Vând insomnii (2002)
Adăugat de acest site
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele oltenești le-am descoperit de la mama mea la o vârstă fragedă. În ele am recunoscut glasurile apelor de la Olt; glasuri cristaline care îmbrățișau și scăldau pâmântul românesc cu toată jalea și acuratețea lor...
Maria Lătărețu este însăși legenda în carne și oase care și-a pus dorurile pe apele Oltului, dând totodată glas de ciocârlie doinei românești.
Camelia Oprița în WordPress.com, Odă satului românesc
Adăugat de ElenaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni și nimic nu este îndreptățit să vorbească în numele Pământului decât viața: viața, în al cărui ocean frământat plutim ca un fir de nisip. Ea se subordonează în exclusivitate fenomenului cronologic sau mai bine zis, viața este o clipă în vârtejul cosmosului. Dimensiunea și vârsta lui depășesc înțelegerea umană, stelele reprezentând energia lirică a omului în context cu armonia viețuirii sale pe Pământ.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la vârstă, dar cu o relevanță mică.
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima și până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Și s-a făcut Lumină:
inima speranței, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria și zborul.
Ei le împărțiră luceferilor nou-născuți
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopților pământene,
așteptând cu aripile la gură facerea omului...
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit
[...] Citește tot
Camelia Oprița în Orologiul care a uitat să pornească timpul... (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul care a uitat să pornească timpul...
Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
aveau să locuiască mai târziu în sufletele
care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre vârstă, adresa este:
