A sădi urmele celuilalt în drumul vieții tale înseamnă că nu poți trăi numai pentru tine; cum soarele călăuzește viața, viața își găsește împlinirea în iubire.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
A accepta intelectualul, culturalul și emoționalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forța tuturor forțelor până acolo unde sâmburele, din instinct, își îndreaptă embrionul spre suprafața pământului de a da rod și continuitate vieții.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseților viitoare în care se naște viața, din altă viață nevăzută.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este nevoie ca realitatea naturală a omului să fie logică și spirituală în această lume în care omul cerșește existența. În schimb el este pregătit să trăiască în durere sau într-o formă de extaz, exprimându-și voința neclintită de a trăi; frica de a trăi dincolo de limite îl separă de extaz. Capacitatea voinței sale își pierde sensul de a trăi în toate direcțiile frumusețea tulburătoare a vieții care nu e altceva decât iubirea.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că atunci când întâlnești dragostea vieții tale, timpul se oprește. Și este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivității ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschiși. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt.
Camelia Oprița în Cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța este o hrană dulce și întăritoare, fără de care nu poți trăi.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este tot ceea ce a existat sau va exista vreodată de la facerea universului încoace, iar singura ei limbă vorbită este iubirea.
Câte locuri inimaginabile există într-un om, tot atâtea frumuseți există în cosmos; important este ca omul să se descopere pe sine și să fie stăpân pe frumusețea nebănuită a vieții sale, iubirea singura casă a sufletului său.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (19 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...
Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.
Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.
Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită față de această realitate profundă. Viața este limitată de timp și de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenței, în rest viața e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înțelege miracolul vieții ca pe o înteligență deplină a lui Dumnezeu.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pretindem necontenit că suntem stăpâni pe miezul luminii înainte de a înțelege clar originea lui, dar trăim pe fondul unei lumi artificiale, singură și nefericită Se impune ca etapele gândirii să fie orientate către înțelegerea absolută a fondului originar al vieții.
Singurătatea este o aventură eroică în închisoarea vieții care uneori ne prinde într-o mișcare inutilă la o aruncătură de o clipă față de propria prezență.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Duhul sfânt ne-a dat iubirea care e înțelepciune din Lumina Lui,
Iubirea ne deschide inima și ne face a trăi în prezența lui Dumnezeu
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credem în viață și ne mândrim de realizările noastre, când de fapt ducem cu noi un rucsac gol pe care îl umplem din când în când cu frământările realității.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență (7 martie 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuriile mărunte ale omului vin din sinceritatea florilor. Și copiii sunt sinceri pentru că sunt îngeri până la prima dezamăgire a vieții.
Camelia Oprița (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața?
Este lirismul și fondul cel mai adânc al Creatorului, însă omul a transformat-o într-o dependență totală de aspirații meschine și anoste unde rutina devine adevărata închisoare a vieții. Alergăm fără țintă spre a acționa sau gândi întotdeauna într-un singur mod când ar trebui să alergăm spre iubire pentru a ne depărta de catastrofele interioare.
Sensul existenței noastre impune orice câștig de ordin spiritual pentru a fi cu adevărat bogați. Să faci ceva în lumea asta nu bați în retragere într-un colț izolat pentru că asta înseamnă renunțare.
Din viața rece a întunericului au răsărit stele, dinamismul și forța Universului spun oamenii de știință dar oare viața rece a întunericului nu este partea nevăzută a divinității?
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea oferă putere extraordinară omului care recunoaște în Dumnezeu fondul originar al vieții. A iubi sincer înseamnă a te deschide în ritm esențial în fața celuilalt; este acea stare diferită ca natură ce te face a trăi intens. Această forță enormă îți dă posibilitatea de a te ridica cu toată ființa deasupra tuturor dificultăților pe care le întâmpini pe parcurs, îți oferă șansa extraordinară de a te cunoaște și împlini în toată splendoarea frumuseții spirituale. Procesul exclude vanitatea sau infatuarea de sine care nu oferă nimic altceva decât protejarea sinelui, uneori generator de egoism, fără a fi capabil să iubești pe cel de lângă tine. Tot ce izvorăște din egoism duce tot la egoism, îți anulează spiritualitatea.
Camelia Oprița în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să înțelegem cu dragoste viața, nu este un efort; căpătăm îndrăzneala necesară de a ne întări convingerea că Universul este rădăcina lumii noastre. Viitorul omenirii depinde de gradul de inteligență al omului...
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalității; el devine obiectul propriului dramatism interior și viața lui este o penitență. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăiești, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viața din spatele ușii încuiate.
Nevăzându-te nimeni, suporți toate aceste senzații nebune. Plutești într-un ocean stăpânit de flăcări și în acelasi timp într-o mare ucisă de gheață, visând o moarte de vis. Viața se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendența flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeseori oamenii s-au întrebat cel puțin o dată în viață "ce este iubirea"... Nu mai simți gustul niciuneia dintre plăceri, în afară celei care arde în tine, o clipă cât eternitatea.
Camelia Oprița în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este un mozaic de anotimpuri care se completează cu revărsarea tuturor florilor într-o singură bătaie a inimii; ea te face să trăiești mai presus de orice. Pentru că este capacitatea tuturor simțurilor profunde ale omului.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
- om (vezi și ființă umană)
- Omul este creație unică, spirit din suflarea Domnului pentru care a fost dat pământului ca omul la rândul lui să fie în armonie cu cerul și pământul; să fie izvor de înțelepciune după voia Creatorului în relația cu viața.
definiție de Camelia Oprița în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuratatea este o condiție care nu mai poate fi eliminată din viață; în ea se reflectă tristețe și durere, tăcere și rugăciune, așteptare și speranță. Singuratatea interioară și durerea sunt cele două aspecte care se manifestă în oameni ca o experiență radicală...
Camelia Oprița în Iertările, o temporalitate a vieții (8 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Camelia Oprița@viață? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre viață, adresa este:
