Canada şi iubire

Frumoşii învinşi

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)

Filament e, subţire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Şarmu-i, Chanel natural şi Ferrari-i maşina.

Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel şi iubeşte turcoaz.

Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-şi cerne...
Ţara dragă-i Canada şi poporul... viking.

În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îţi dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubeşte profund, doru-îi e nemurirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tibi Farkas

nu pot să scriu aici despre iubita neţărmurita
a mea din canada
nici despre iubitul meu care tremură delicios
când se revarsă niagara şi se cutremură
toată apa care se prelinge din gheţari din canada
de parcă am
fi legendari, noi, tâmpiţii care încă mai bem
în onoarea lui Farkas - un prieten
cum ştii, mort de mult
hai, nu pot să rămân
să rămân în canada
să-mi plimb trupul chiar pe gratis pe
champs eliseele din Vancouver
la mii de kilometri de
apele căzătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenia pelagos

iarna în canada pe uliţă
am văzut
vine cu ciuperci uriaşe de gheaţă –
maşinile iubiţilor noştri
locuitori în cascade
mai niagare
nu pot fi dezgropate decât de regiile autohtone
din nordul planetei
adică
de slavi de englezi şi de sami
populaţii cu totul
originare ca sex din oltenia de
la marea egee, ehe!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani romani

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca Timpul să-i altereze

În ora despărţirii erau plini de tristeţe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-şi câştiga existenţa l-a forţat pe unul dintre ei
să plece departe – New York sau Canada.

Dragostea pe care-o simţeau nu mai era proaspătă;
atracţia dintre ei încet-încet scăzuse,
atracţia scăzuse simţitor.

Dar să fie separaţi... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist şi-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o fiinţă frumoasă de douăzeci şi patru de ani.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe şesurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe şesurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe şesurile Flandrei.

[...] Citeşte tot

poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!

[...] Citeşte tot

parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!