În dulcele stil matematic
Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
și dulcele stil matematic păstrează distanța.
Aprope de învelișul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi și un cub,
într-un spațiu metric.
Aprope de matematică, caut să nu văd știință...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nțeleg
și o iubesc...
și știu: Iubirea nu e știință,
iubirea e credință!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ati spus ca totul e iubire
M-am ridicat pe varfuri de munti
si am sperat sa ma primeasca cerul
... nu m-a iubit!
M-am aruncat hapsana in focurile dorintei
si am asteptat sa ma incalzeasca ele
... nu m-au iubit!
M-am ascuns in intunericul ignorantei tale
si am cautat fericirea cu care te lauzi
... nu m-ai iubit!
M-am inchis in raiul meu de sticla
si am crezut in Dumnezeul inimii mele
... nu m-am iubit!
Ati spus ca totul e iubire
dar "totul" vostru m-a mintit...
si pentru voi, si pentru mine,
eu sunt ne_buna de iubit!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pe cer
Nemurirea isi despletise parul,
pletele-i albe curgeau senzual
pe umerii goi... pe cel stang
se desfata rasaritul,
pe cel drept,
apusul adormea
cuibarindu-se prin pori.
Timpul, maret cavaler,
se apleca la picioarele-i,
sarutandu-le cu nelinistea
indragostitului de luna,
calea lactee,
frumosul sau cal alb,
gusta din stele cu nesat,
priponit de coltul soarelui.
Iubirea s-a aprins in cer!
Dincolo de univers
se nastea pruncul uitarii...
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intre zambete si lacrime
Atena, tu, zeiță a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi?
Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferința din gesturi de isteric?
Sub masca de cenușă de care nu te saturi
Menit-ai suferința din zâmbete și lacrimi?
Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinși a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete și lacrimi?
Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghițit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete și lacrimi îneacă-te odată!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si se facu lumina
Si se facu lumina,
Iar cerul se-negri.
Si omul fu creat
Doar pentru a muri.
Si se facu lumina,
Iar raiul se-ncalzi.
Si marul fu mai copt
Doar pentru-a ispiti.
Si se facu lumina,
Si se deschise haul,
Iar El intreg fu bine
Doar pentru-a naste raul.
Si se facu lumina,
Si ura incolti,
El deveni iubire
Doar pentru-a pedepsi.
[...] Citește tot
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Declarație de dragoste
Aș vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăța, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.
Aș vrea să fiu
șuvița de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.
Aș vrea să fiu
un val de Beție
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.
[...] Citește tot
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Carmen Petraru despre iubire, adresa este: