Sunt fericiri care atârnă ca ghiulelele de plumb: trag la fund.
Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stătusem atâta vreme lângă fericire și eu o căutasem aiurea. Nimic nu merită să treacă înaintea iubirii.
Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi vorbești de fericirea generală? Dar, tinere, fericirea n-o putem da nimănui cu de-a sila! Dacă n-o vrea, nu-i trebuie!
Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viața și care nu mai are întoarcere?
Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E prea multă mizerie pe care o uităm... Fiindcă nu o vedeam sub ochi, ni se pare că a dispărut de pe fața pământului... Și deodată... Cioc-cioc! Cu o telegramă ne așteptată, mesajul unei suferințe, un scâncet, un sughiț de plâns, vine să-ți aducă aminte că mai este și altceva pe lume decât fericirea ta...
Cezar Petrescu în Baletul mecanic (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cezar Petrescu despre fericire, adresa este: