Eu îmi organizez chiar și timpul pierdut. Îți șoptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile. O noapte de petrecere până la ziuă și o săptămână de hoinăreală fără niciun scop nu înseamnă timp pierdut. Automat, ochiul înregistrează, iar cugetul, inconștient, prelucrează materialul înmagazinat. O carte se organizează semiconștient, lent, în decurs de doi-trei ani și paralel cu alte cărți.
Cezar Petrescu în revista "Rampa", interviu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fram ursul polar" de Cezar Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Fiindcă luna este de șase sute de ori mai puțin luminoasă decât soarele, ni se pare nouă mai albastră ca el... E un simplu fenomen optic.
Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin și ce îi gonește pe toți? E greu să admiți că în fiecare palpită o altă durere, alt sânge, alte ambiții și poate o scânteie din focul divin. E greu să admiți că dintr-o mie de mii, cu fețe la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales între toți va supraviețui peste toți... el singur încă va mai trăi peste veac, într-o carte, într-o pânză, într-un muzeu.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazetarul nostru trebuie să fie bun la orice. Viața i se fărâmițează zi cu zi, scriind articole de ziar ordonate de director sau de patronul politic. Cu timpul, ajunge o mașină fără voință, fără personalitate... N-am scris decât când am simțit imboldul unei idei izvorâte din ființa mea. N-am avut deasupra capului nicio sabie care să mă amenințe până la abrutizare.
Cezar Petrescu în Romanul românesc în interviuri (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Această așa-zisă Capitală, această așa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit și trăiește într-un veșnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu știe ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraș de "ce-am avut și ce-am pierdut!" Care cum izbutește a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu și strigă șoferului sau birjarului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg și cetățenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă și strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toți își vântură o viață tot așa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec și îi văd pe toți, și mă văd printre dânșii la fel cu dânșii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura și mi-s strepeziți ochii. Atunci îi urăsc și-i osândesc și mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioșare, cum îmi iubesc și târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viață: viața!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cezar Petrescu despre timp, adresa este: