Charles Baudelaire şi poezie

Opera lui Baudelaire nu este doar una dintre numeroasele opere poetice, ci revoluţia literară cea mai importantă a secolului, care a influenţat întreaga poezie ulterioară.

citat celebru din Theophile Gautier (1868)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt aşa de bine versul lui Baudelaire:

"Am mai multe amintiri
Decât dacă aş avea (vârsta de)
O mie de ani..."

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnare pe un exemplar din "Florile răului" de Baudelaire, prima ediţie

Aceste versuri stranii cad
Aci, pe strune ca o mască...
Par scrise de-alt marchiz de Sade
Ce ştie limba... îngerească.

epigramă de Paul Verlaine din Din epigramiştii lumii (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Nu-l cer
decât pe Baudelaire
restul se ştie
că-i poezie

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (8 aprilie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Baudelaire, fiziologia a pătruns în poezie, iar prin Nietzsche - în filozofie. Prin ei, dereglările organice s-au transfigurat în cânt şi în concept. Chinuiţi de boală, le-a fost scris să-i înnobileze acesteia destinul.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o operă literară

Aud Bacovia

văd Eminescu

miros Macedonski

pipăi Arghezi

lăcrimez Esenin

cânt Baudelaire

exist Shakespeare

picur Verlaine

în fine

doar Maiakovski

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita din memorie

Ca personajele din:
Kazan, Cehov, Fellini,
Kubrick, Marquez, Poe
Şi din poezii superbe:
Ginsberg, Baudelaire, Eminescu,
Blaga, Nichita, Păunescu.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe-n timp şi spaţiu
ne leagă numai o iubire....
născută cu Homer odată
şi se numeşte poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari.
a fost iubita lui Baudelaire
a fost iubita lui Whitman.

de la Virgiliu pân-la Puşkin
de la Rabelais şi La Fontaine
iubită de Villon şi Shakespeare
rămâne-n timp un vis etern!

pe noi ne leagă o poveste...
când toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat, şi nu în foileton.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe în timp şi-n spaţiu,
ne leaga numai o iubire,
nascuta cu Homer odata
si se numeste Poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari
a fost iubita lui Baudelaire,
a fost iubita lui Whitman!

de la Virgiliu pana la Puskin
de la Rabelais si La Fontaine
iubita de Villon si Shakespeare
ramane-n timp un vis etern!

pe noi ne leaga o poveste...
cand toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat... şi nu in foileton!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce ştiu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
aşa se obişnuieşte însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi ştim după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubeşte poezia lui
şi acum
când îmi citeşte lucrarea mă gândesc
că o citeşte deşi am îndoieli

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet bolnav

Mi-e sufletul bolnav, o ştii!
De spleen şi de melancolii,
Şi doruri triste nenţelese,
În vagul lui brumos se ţese.

Mi-e sufletul bolnav, o ştii!
Din dragostele vechi, târzii,
Rămas-au rănile deschise
Cu sânge şi ruini de vise.

Veghează deci la căpătâi,
Cu mâna albă mă mângâi,
La pieptu-mi faţa ţi-ai plecat,
Să bată inima-a-ncetat.

Şi capu-mi cade tremurând,
Eu voi muri, presimt, curând,
Pentru mormânt un imn îţi cer:
Să-mi cânţi un vers trist din Baudelaire!

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea că genialitatea fără nebunie nu există a fost promovată în perioada romantică, dar şi, mai târziu, de poezia simbolistă (Baudelaire, Macedonski, la noi) sau de cea modernă (Mallarmé, Valéry etc.), fiind alimentată şi de scrierile lui Schopenhauer, Nietzsche sau Lombroso, a cărui carte despre geniu şi nebunie(Genio e follia) apărea în 1864.

citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baudelaire

Poetul, singurul a-nmănuncheat
lumea ce trândav se desfiră-n fiecare.
De necrezut, frumosul ei a luminat –
când însăşi chinul şi l-a proslăvit,
ruina a purificat-o nesfârşit:

şi chiar nimicitorul devine lume, floare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906–1926), Dedicaţii (14 aprilie 1921), traducere de Dan Constanlinescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este imposibil ca să mai suferim altcum decât cu inutilitate şi satanism. Orice poezie din Baudelaire spune omului modern mai mult decât excesele sublime ale sfinţilor. Abandonându-ne dezolării ca unui dans sau unei beţii, cum ne-ar mai interesa o scară a perfecţiunii pin durere? Omul modern nu este la antipodul sfinţilor prin superficialitate, ci prin incontrolabilul şi irezolvabilul condiţiei sale, prin complacerea într-un dezmăţ tragic şi prin lunecarea în lumea unor decepţii veşnic reînnoite.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa (2) - a doua replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre

Eu sunt, de fel, un cititor diurn,
Îmi plac, nespus, ideile rebele,
Citind, mă simt în vârful unui turn
Şi, de acolo, pot citi în stele.

Eu sunt, de fel, un cititor cu fler,
Citesc şi printre rânduri, elegant,
Citesc din Poe, Rimbaud şi din Baudelaire,
Din Hegel, Schiller, Goethe şi din Kant.

Cititu-i, pentru mine, sănătate,
Citesc Rabelais, Cervantes şi Balzac,
Zic unii, răi, că, după facultate,
Mi-aş pregăti examenul de BAC!

Eu niciodată cartea n-o arunc,
Dar noaptea, când se potolesc drumeţii,
Aş adormi, în fine, ca un prunc,
De n-ar ţipa, în capul meu, sticleţii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei trecătoare

Aşa în trecere eu am văzut
O-nfăţişare dureroasă ce-a căzut,
Ea îmi păru cu mine rudă
De Dumnezeu adusă -
Dar a trecut şi-a dispărut.

Aşa în trecere eu am văzut
O-nfăţişare dureroasă ce-a căzut,
Şi m-a lăsat înmărmurit,
De parc-aş fi recunoscut
Iubita ceea din trecut
De-ar fi aici, dar a tăcut.

Comentarii

"Unei trecătoare" este o poezie mai puţin cunoscută a lui Georg Trakl, care nu a fost autorizată de el şi nici nu a fost introdusă în vreuna dintre cele două cărţi ale sale ("Poezii" şi "Sebastian în vis") cu toate că a apărut, totuşi, în 1909 în "Neuen Wiener Journal" nr. 5744 şi în nr. 242 din revista "Salzburger Volksblatt".
Trakl creează aici tema unei întâlniri întâmplătoare cu o persoană care este apoi stilizată o iubire inaccesibilă.
Spre deosebire de Petrarca, cel care a dezvoltat această temă ca model pentru literatura europeană în "Canzoniere", Trakl rămîne la o întâlnire care se încheie la timpul trecut şi relativizând în subjonctivul "de parcă". Această clasificare este întărită în mod semantic de definiţia "din trecut" şi de încălcarea trecutului simplu al întâlnirii prin recurgerea la "Iubita ceea din trecut / De-ar fi aici, dar a tăcut".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie ciclică

(Ştiu! Sunt rea şi cârcotaşă şi-i loc pentru toţi sub soare!
Veţi spune că sunt frustrată dar, pe bune, chiar mă doare!)

Hai să potrivim cuvinte, fără să spunem nimic,
În zeci rânduri încâlcite, să ne credem vreun buric
Dintr-un "târg" îndepărtat, cenuşiu, uitat de lume,
Dar, cu fiţe de maidan, îmbrăcând "ţoale de firme"!

Crezi că zăpăceşti degrabă tot poporul, dacă-ţi pui
Nurii altuia(alteia) pe facebook, într-o poz-a NIMĂNUI
Ce-i cenuşă în ulcea, (dar google-ul search îl ştie)
Şi-uite-aşa, excitând fani, aduni "like" la "poezie".

Dacă-mi pierd timpul vreodată, ajungând să te citesc,
Altădat' n-o voi mai face, că n-aş vrea să te "plesnesc",
Explicându-ţi în zadar (pentru că nu înţelegi)
Că n-ar trebui să scrii şi, ce-ai scris, să îţi renegi.

Nu sunt eu vreo competenţă în domeniu, dar nu vreau
Să ne iei pe toţi de fraieri şi-atunci, te ignor şi stau

[...] Citeşte tot

pamflet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veşnicia ei,
Noţiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem nişte ignoranţi, ca şi acum zece mii de ani,
Ca şi căţelul, pisica şi calul, porcul,
Poeţii sunt singurii exploratori în nefiinţă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva şopârle,
Şopârla se trage din dinozauri, ca şi miniştrii analfabeţi
Din ciobanii Mioriţei, fiecare eveniment copiază gafele din alţi ani,
Femeia este de vină, ea naşte frumoşi, ticăloşi, sfinţi şi înţelepţi,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein şi altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca şi preoţii, te ascultă şi te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăşi credinţa noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!