- artă
- Ce este arta? Prostituție.
definiție clasică de Charles Baudelaire
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Critica s-a născut din însăși pântecul artei.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, spaniolă, catalană, portugheză și slovenă.
Răul se comite fără niciun efort, natural, fatal; bunătatea este întotdeauna produsul unei anumite arte.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubirea este frenezia de a ne transforma unul pe celălalt, de a ne înfrumuseța unul pe altul într-un act care devine unul artistic și care excită ca și acesta. Dragostea este o neștiută sursă a infinitul personal.
definiție clasică de Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenorocul
Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,
Sisif, nici chiar răbdarea ta!
Oricât de vrednic m-aș purta,
E Timpul scurt și Arta lunga!
Lăsând orice mormânt celebru,
La fel c-un toboșar cernit,
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un marș funebru.
- Atâtea juvaeruri sunt
Uitate-n beznă și-n pământ,
Dormind pe veci necercetate;
Atâtea flori dau în zadar
Parfumul lor subtil și rar
În taină și-n singurătate.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O fantomă - III. Chipul din ramă
Așa cum rama-mbracă un tablou,
Dând preț sporit desăvârșitei arte,
Și cum de restul lumii îl desparte,
Învăluindu-l într-un farmec nou,
Tot ce-o-nconjoară: giuvaieruri rare,
Metaluri scumpe, mobila-ncrustată,
Nu-ntunecă făptura-i minunată,
Ci ea, ca-n cadră, mai frumoasă-apare!
Și cum îi place-adesea să se mintă
Că toate-n jurul ei o îndrăgesc,
Și-afundă-n perne trupul tineresc,
Mătasea fină s-o dezmnierde goală...
Și-n sprinten salt sau lunecând domoală,
Ca o maimuță mică - se alintă.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzania
Fără de preget, Dracul, cu gându-i mă-nconjoară,
Plutește împrejuru-mi ca boarea nevăzută,
Îl sorb și-mi simt plămânii în flacăra-i amară,
Umplându-mi-i o poftă etern reîncepută.
Și, cunoscând adânca-mi iubire pentru Artă,
Mi-apare-n chipul unei femei desăvârșite,
În suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,
Obișnuindu-mi firea cu marile-i ispite.
De-a Domnului privire departe mă alungă,
Urâtu-i o câmpie cu-nveninată dungă
Iar pașii-s grei de trudă, privirile mă dor,
Veșmintele-mi sunt zdrențe în sângerarea rănii,
Abia mă port prin rele care mă-mpart, mă vor
Sub arma nemiloasă a veșnicei pierzanii!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicirea
În jurul meu se-agită un demon, ne-ncetat;
Sufletul mi-l înfoaie ca vântu-n steag în bernă,
L-înghit și simt că-mi arde plămânul de-îndat'
Și-l umple c-o dorință greșită dar eternă.
Și cunoscându-mi bine iubirea pentru Arte,
El ia uneori forma unei frumoase doamne
Și sub pretextul unei lehamite deșarte,
Buzele mi-amăgește cu filtrele infame.
Astfel el mă desparte de-a Domnului privire,
Aproape fără suflu și frânt de istovire,
În mijlocul câmpiei Plictisului m-așează;
Și-aruncă-n ochii mei, fără nerușinare,
Uneltele mânjite ce capete retează
Și-a Nimicirii armă aflată-n sângerare!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la artă, dar cu o relevanță mică.
Un hoit
O, suflete-amintește- i priveliștea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În dimineața-aceea cu molcom cer de vară;
Un hoit scârbos pe un prundiș zvârlit,
Își desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele și, puhav de venin,
Nepăsător și cinic, își deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se răsfăța la soare
Care-o cocea adânc și liniștit
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit
Și cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori...
Simțind că te înăbuși, ai șovăit deodată
Din pricina puternicei duhori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre artă, adresa este: