Frumosul este mereu bizar.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea vine la fel de bine din iad, ca și din cer.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea
Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă
Și sânii mei de care atâția se striviră
Poeților o mută iubire le inspiră,
Materiei asemeni, eternă și adâncă.
În larg azur ca sfinxul stau mândră și ciudată;
Mi-i inima de gheață și trupul cum sunt crinii;
Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Și nu plâng niciodată și nu râd niciodată.
Poeții, pe vecie ursiți făpturii mele,
Ca-n fața unui templu cu mândri stâlpi senini,
Își vor petrece viața în studii lungi și grele;
Căci am, ca să-i înduplec pe-acești amanți blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-așterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea [La beauté]
Muritori, sunt frumoasă! un vis împietrit,
Sânul meu, unde toți au jelit cu regret
E făcut să inspire un amor de poet
Ca materia, mut și etern, infinit.
Eu tronez în azur ca un sfinx nepătruns
Unesc inima pură cu a lebedei nea;
Și urăsc tot ce linii din loc va mișca,
Niciodată n-am râs, niciodată n-am plâns.
Iar poeții, văzând cum mă îngâmf tot mereu
Inspirată de orice edificiu măreț,
Zi de zi, an de an, cerceta-vor din greu;
Fiindcă eu, să inspir orice-amant nătăfleț,
Am oglinzi ce fac totul să pară frumos:
Ochii mei, mari și veșnici, cu aspect luminos!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea o face pe femeie frumoasă și dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este ideea imensității și a mișcării... 12-14 leghe de lichid pentru ca să ofere omului, pe trecătorul lui lăcaș, cea mai înaltă idee a frumuseții.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deseară ce vei spune
Deseară ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inimă, uscată pe vremuri, ce vei spune
Ființei preafrumoase, preascumpe și preabune
Ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?
- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slăvească;
Poruncile-i domoale neprețuite sunt;
Pătruns de duh e trupu-i ca plasma îngerească;
Privirea ei ne-mbracă în luminos veșmânt.
Oricând, în toiul nopții și în singurătate
Sau ziua-n larma străzii și-a omeneștii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacăra dansează
Și spune: "Sunt frumoasă și vreau cu strășnicie
De dragul meu Frumosul drag veșnic să vă fie.
Eu sunt Madona, Muza și Îngerul de pază."
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce o să spui diseară...
Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde și preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?
Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu prețuiește porunca-i delicată,
Ființa ei de aburi profund e-nmiresmată
Și ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.
Și fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte și neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;
Iar uneori vorbește și spune: "Sunt frumoasă
Și poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Alegorie
Frumoasă e și mândră cu gâtul ei bogat
Și-n vin își lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii și-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea își râde, Dezmățul îl sfidează,
Monștri al căror braț despică și retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ținută și nudul ei sculptat.
Ca o zeiță merge și stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Și-n brațele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toți oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede și ea știe, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuși în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar neprețuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum și Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere lințoliul
Și Moartea va privi-o în față și senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remușcării chin.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât moral, cât și fizic, am avut mereu senzația abisului, nu numai abisul somnului, dar și abisul acțiunii, al visului, al amintirii, al regretului și al remușcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul amețit.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul este alcătuit dintr-un element etern, invariabil, a cărui cantitate este însă foarte greu de determinat și dintr-un element relativ, circumstanțial, sau mai bine zis din mai multe elemente: epoca, moda, morala, dragostea.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubirea este frenezia de a ne transforma unul pe celălalt, de a ne înfrumuseța unul pe altul într-un act care devine unul artistic și care excită ca și acesta. Dragostea este o neștiută sursă a infinitul personal.
definiție clasică de Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorii au uitat peisajul marilor orașe, adică colecția de măreții și frumuseți rezultând din importante aglomerări de oameni și de monumente, farmecul profund și complicat al unei capitale în vârstă, îmbătrânite în gloria și în frământările vieții.
Charles Baudelaire în Salon de 1859
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am uitat-o încă...
Eu n-am uitat-o încă, în marginea cetății,
Căsuța noastră albă, sălaș al singurătății,
Pomona ei de ipsos și Venera-nvechită,
Ferindu-și după ramuri făptura-i dezgolită;
Nici soarele, spre seară, în mantie superbă,
Părând - un ochi la pândă în cerul curios -
Că ne contemplă prânzul tăcut și tacticos
Și răspândind frumoase reflexe de făclii
Pe masa-ne frugală și peste draperii.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn frumuseții
Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Frumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De aceea tu cu vinul te potrivești la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaieruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și-Omorul e un breloc de preț
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul amanților
Frumos e azi văzduhul! Sprinteni,
Fără căpăstru, fără pinteni,
Să ne-avântăm călări pe vin
Spre-un cer feeric și divin!
Ca unor îngeri arși de jarul
Lungoarei, iată, în cleștarul
Albastru-al dimineții vraja
Mirajul ne-aruncă mreaja!
Domol alunecând împinși
De mult isteața volburare,
De-un paralel delir cuprinși,
O, sora mea, fără-ncetare
Vom alerga, scăpați de rele,
Spre raiul visurilor mele.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe mult de-aici
Știu, tainic, un iatac în care,
Gătită și fermecătoare,
E-o fată-n veșnică-așteptare.
Pe sân își face vânt cu-o mână,
În pat culcată pe o rână,
Ascultă plânsul de fântână:
E casa Doroteii, unde
S-o legene pe răsfățată,
Din depărtări ușor pătrunde
Suspin de briză și de unde.
De sus în jos, cu grijă mare,
Uleiuri ung fragilul trup,
Rășini frumos mirositoare. -
Leșină într-un colț o floare.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.
M-arunc să dau atacul și-asaltul meu e-n toi
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te slăvesc...
Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.
Vreau să m-agăț de tine, spre cer năvală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,
Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar și-n răceala-n care îmi pari și mai frumoasă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre frumusețe, adresa este: