
Cel ce privește din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce privește o fereastră închisă. Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă. Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puțin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam. În această bortă neagră ori luminoasă trăiește viața, visează viața, suferă viața.
Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Ferestrele (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




Zori spirituale
Când la destrăbălați vin zorii albi și vineți,
Intrând în armonie cu-arzândul Ideal,
Având și mijlocirea unui mister fatal,
Un înger se trezește în jalnicii procleți.
Al cerurilor sfinte îndepărtat azur
De omul prăvălit, dar care mai visează,
Se cască, se deschide, cu hău-n rezonanță.
Astfel, dragă Zeiță, spirit lucid și pur,
Pe resturi fumegânde de josnice orgii
Imaginea ta scumpă, trandafirie, clară,
Prin ochii mei măriți fără-ncetare zboară.
Dar soarele-adumbrește lumina de făclii;
Mereu învingătoare, fantoma ta mi-apare,
Spirit strălucitor, ca sempiternul soare.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Călugărul nevrednic
Bătrâna mănăstire își înălța pereții
Cu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,
Și trupurile stoarse de asprele canoane
Cerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.
Câmpia semănată de Crist era în floare,
Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,
Își dăruiau silința trudind prin cimitire
Și morții aducându-i smerită închinare.
- Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie sunt
Și n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie.
O, biet sihastru-al lenei, când voi putea să știu
Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,
Să fac un lucru-al mâinii și-a ochilor beție?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Corespunderi
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Imn
Frumoasei, scumpei care-nparte
In inima-mi lumina vie,
Icoana, inger fara moarte,
Salutul meu in vesnicie!
In viata mea e risipita
Ca sarea-n aerul usor,
Si-n duhul meu,mereu ravnita,
Revarsa-al nemuririi dor.
Balsam ce umple cu parfumul
Vazduhul unui scump ungher,
Cadelnita naltandu-si fumul
Furis, in noapte, catre cer.
Iubire neclintita, haina
Sa-ti aflu-un vorbe as putea?
Tu, fir de mosc zacand, in taina
Si-adanc, in nemurirea mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!



Invitație la călătorie
Copila mea și soață,
Gândește cu dulceață,
În țările de jos trăi-vom împreună!
Iubește lenevind,
Iubește-mă murind,
În locul ce îți seamănă!
Și soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nșelători,
Atât de rugători,
Sclipind în lacrimi ceața!
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Bijuteriile [Les bijoux]
Draga mea era goală, și să-mi cânte în strună
A păstrat pe-a sa piele sunătoare podoabe,
Prin a lor opulență ea părea o stăpână
Cum erau în vechime a Maurilor roabe.
Când dansează, se-aude sunet viu și sarcastic,
Iar metalul și piatra, cu luciri cristaline,
În extaz mă aruncă și îmi place fantastic
Când lumină și sunet se amestecă bine.
Deci stătea tolănită și simțea desfătarea
Surâdea relaxată pe înalta dormeză
Și iubirea-mi simțea, delicată ca marea,
Cum se-nalță spre ea ca un val spre faleză.
Ca o blândă tigroaică, mă privea insistentă
Visătoare, pierdută, încerca multe poze,
Și a ei inocență, și-a ei poftă ferventă
Aduceau un nou farmec printre metemorfoze;
[...] Citește tot
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Duhul Vinului
În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoștenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roș-carmin,
Un cântec de lumină și de amor frățesc.
Știu că e trebuință, pe dealul dogorit
De nădușeală, chin și soare arzător
Ca să primesc o viață, un duh neprihănit;
Și nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...
...
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Balconul
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea și unic tezaur de plăceri!
Mai știi tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând și vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ți era sânul și sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!
Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adâncime-n spațiu și-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine,
A sângelui mireasmă visam să ți-o respir.
Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Pe nesimțite noaptea prindea să crească lin
Și ochii mei privirea cercau să ți-o ghicească
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



O fantomă - I. Tenebrele
În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,
Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.
Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;
Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



O fantomă - IV. Portretul
Se mistuie în Moarte și-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,
Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,
Pe care Timpul, gâde-al tineții,
Îl șterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.
- Dar, ucigaș al Artei și al Vieții,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Stăteam culcat azi-noapte...
Stăteam culcat azi-noapte lângă-o evreică slută
- Două cadavre-alături ca-ntr-un sicriu zăcând -
Și trupul ce se vinde mi-a deșteptat în gând
O tristă frumusețe pe care-o simt pierdută.
Întrezăream aievea fireasca-i semeție,
Privirea care-n suflet adânc m-a săgetat,
Și-aromitoarea boltă a părului buclat,
A cărei amintire iubirea mi-o reînvie.
Dezvăluind comoara de-ascunse dezmierdări,
Cu patimă aprinsă și-n lungi îmbrățișări,
Tot trupul ți-aș cuprinde, din creștet pân-la glezne,
Dacă-ntr-o seară plânsul, ce ți l-aș smulge lesne,
Ar adumbri o clipă, sălbatică regină,
A ochilor tăi rece și splendidă lumină.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Bântuitul
Fâșii de văluri negre pe soare se aștern.
Tu, lună-a vieții mele, înfășoară-te-n umbră;
Te culcă, sau fumează, fii mută și fii sumbră;
Cufundă-te în hăul urâtului etern;
Așa îmi placi! Și totuși, vezi tu, dac-ai voi
Asemeni unui astru ce, șters, din umbră vine,
Să te răsfeți prin locuri de nebunie pline,
Pumnal frumos, ei bine, din teacă poți țâșni!
În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,
Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.
Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;
Fii tot ce vrei, fii noapte sau roșie-auroră,
În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:
O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Frumusețea
Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă
Și sânii mei de care atâția se striviră
Poeților o mută iubire le inspiră,
Materiei asemeni, eternă și adâncă.
În larg azur ca sfinxul stau mândră și ciudată;
Mi-i inima de gheață și trupul cum sunt crinii;
Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Și nu plâng niciodată și nu râd niciodată.
Poeții, pe vecie ursiți făpturii mele,
Ca-n fața unui templu cu mândri stâlpi senini,
Își vor petrece viața în studii lungi și grele;
Căci am, ca să-i înduplec pe-acești amanți blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-așterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Parfum exotic
În calde seri de toamnă când sorb cu adâncire
Mireasma care molcom din sânul tău adie,
Un țărm al fericirii în mintea mea învie
Orbit de-o monotonă, fierbinte strălucire:
Un ostrov leneș unde mărinimoasa Fire
Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie,
Bărbați cu trup subțire și sprinenă tărie,
Femei cu-o fără seamăn de sinceră privire.
Mireasma ta mă duce-n meleaguri minunate
Și văd un port cu multe corăbii adunate
Ce-s încă ostenite de valuri și lumină,
În vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol îmi umflă nara și-n sufletu-mi se-mbină
Cu cântecul pe care-l îngână marinarii.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Deseară ce vei spune
Deseară ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inimă, uscată pe vremuri, ce vei spune
Ființei preafrumoase, preascumpe și preabune
Ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?
- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slăvească;
Poruncile-i domoale neprețuite sunt;
Pătruns de duh e trupu-i ca plasma îngerească;
Privirea ei ne-mbracă în luminos veșmânt.
Oricând, în toiul nopții și în singurătate
Sau ziua-n larma străzii și-a omeneștii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacăra dansează
Și spune: "Sunt frumoasă și vreau cu strășnicie
De dragul meu Frumosul drag veșnic să vă fie.
Eu sunt Madona, Muza și Îngerul de pază."
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Orbii
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Făclia vie
În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizați de-un înger cu născociri savante;
Sânt frații mei avea acești doi frați divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat copleșitor
Pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subțire,
Flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a caror rază n-o stinge nici un soare!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cer olandez
Vorbim despre privirea-ți ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolența și-a cerului paloare.
Tu chemi aceste zile călduțe și-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.
Și semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Așa cum strălucești, cu niște vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.
Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă și prin brume,
Dar ști-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuțite ca gheața și ca fierul?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre lumină, adresa este:
