Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Charles Baudelaire despre negru

Charles Baudelaire

Don Juan în infern

Când Don Juan descinse spre unda subterană,
Lui Charon îi întinse obolul său, solemn;
Posomorât, moșneagul, cu fața diafană
Dar braț voinic, înșfacă lopețile de lemn.

Femei cu rupte rochii și piepturi dezvelite
Se zvârcolesc cu jale sub negrele stihii;
Și ca o mare turmă de victime-oferite,
Gemea prelung în urmă-i cortegiul de stafii.

Râzând cu haz, valetul își reclama simbria,
Și, mâniat, don Luis țintea cu ochiul crunt,
Luând drept martori morții ce populau câmpia,
Pe cinicul ce-și râse de părul său cărunt.

Înfiorată, casta Elvira, sub zăbranic,
Lângă perfidu-i mire și-amant de pe pământ,
Cerșea supremu-i zâmbet, ispititor, tiranic,
Dar cald de-nduioșare ca-n primul jurământ.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Jurnale intime" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 15.99 lei.
Charles Baudelaire

Spleen

Când cerul scund și negru ca un capac se lasă
Pe sufletul dat pradă urâtului și când
Ne toarnă-o zi mai tristă ca noaptea și cețoasă
Întinsul cerc al zării întregi îmbrățisând;

Când lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare
În care-n vas Speranța, biet liliac, se zbate
Lovindu-se de ziduri cu-aripi șovăitoare
Și dând mereu cu capu-n tavanele surpate;

Când ploaia își întinde șiroaiele ei dese
Ca gratiile unei imense pușcarii
Și-o hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese
În creierele noastre rețele fumurii;

Deodată, mânioase, prind clopote să sară
Și către cer s-aruncă și urlă-ngrozitoare
Ca niște duhuri fără stăpân și fără țară
Care scâncesc într-una cu încăpățânare.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Cel ce privește din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce privește o fereastră închisă. Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă. Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puțin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam. În această bortă neagră ori luminoasă trăiește viața, visează viața, suferă viața.

în Mici poeme în proză, Ferestrele (1962)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Unei creole

În țara cu miresme și mângâieri de soare
Am cunoscut sub leasă de arbori purpurii,
De unde pică lenea pe gene-n tremurare,
O nobilă creolă cu nuri ce nu-i poți știi.

E cald și pal obrazul ei; bruna vrăjitoare
Păstrează-n port mărire și mlădieri domnești;
Și mândră ca Diana pășind la vânătoare,
Zâmbește cu ochi siguri și calmi când o privești.

Dacă ai merge, Doamnă, în țările slăvite,
Pe țărmurile Senei și Loarei înverzite,
Frumoasă, demnă numai de feudali pereți,

Ai face ca, în taină de tânără umbrire,
Sonete să-ncolțească în inimi de poeți,
Ce s-ar târâ ca negrii, robiți de-a ta privire.

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Bântuitul

Fâșii de văluri negre pe soare se aștern.
Tu, lună-a vieții mele, înfășoară-te-n umbră;
Te culcă, sau fumează, fii mută și fii sumbră;
Cufundă-te în hăul urâtului etern;

Așa îmi placi! Și totuși, vezi tu, dac-ai voi
Asemeni unui astru ce, șters, din umbră vine,
Să te răsfeți prin locuri de nebunie pline,
Pumnal frumos, ei bine, din teacă poți țâșni!

În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,
Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.
Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;

Fii tot ce vrei, fii noapte sau roșie-auroră,
În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:
O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 26 mai 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Sed Non Satiata

Ciudată zeitate cu trupul brun și plin,
Împrăștiind mireasmă de mosc și de havană,
Făcută de vreun obi, de-un Faust din savană
Cu șold ca abanosul lucios și mers felin,

Mai bine decât opiul sau cel mai strașnic vin
Vreau elixirul vrajei pe-a gurii tale vrană;
Când poftele-mi spre tine pornesc în caravană
Ți-s ochii oaza-n care adoarme orice chin.

Prin acești doi ochi negri, ferestre-a' firii tale,
O, demon fără milă, dă-mi flăcări mai domoale;
De nouă ori în brațe nu-s Stixul să te strâng

Și vai, nu sunt în stare, o, tu, prealibertina!
Ca să-ți sfărâm curajul și-avântul să ți-l frâng,
Să fiu la fel în patu-ți ca-n Hades Proserpina.

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 august 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Muza venală

O, Muza mea iubită, îndrăgostind palate,
O să ai tu, când vântul Ghenarul și-o purta,
Când negre griji și-omături la tine-or înnopta,
Cămin să-ți încălzească picioarele-nghețate?

O să-ți învie umeri de marmure pătate
La razele pătrunse prin oblonirea grea?
În punga mai uscată ca însăți gura ta,
O să aduni, tu, aur din bolțile-nstelate?

Ca să câștigi o pâine, îți trebuie să-apari
Ca un diac ce-nalță cădelniți la altar,
Psalmodiind litanii în care n-ai crezut,

Sau să-ți arăți, paiață lihnind de nemâncare,
Hazlia strâmbătură cu plâns necunoscut.
De râs să-și salte burta mulțimile murdare.

sonet de , traducere de Ion Pillat
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Duellum

Doi luptători se-avântă cu-ncrucișate spade,
Scântei de foc și sânge în jurul lor stropind;
În clinchetul de săbii și-n sângele ce cade,
E zarva tinereții și-a dragostei, mijind.

Ne-am frânt, iubito, spada și tinerețea moare;
Dar unghiile noastre și-a dinților porniri,
Mai tari sunt decât spada și lama trădătoare.
- Delir al vârstei coapte, și roasă de iubiri!

În groapa bântuită de râși și de pantere,
Crunt încleștați, eroii s-au prăbușit aici,
Lăsând fâșii de carne, prin ghimpi, ca flori stinghere;

În iadul ăsta negru, cu rude și amici,
Hai, amazoană crudă și-n veci fără cruțare,
Să ținem trează ura din noi, clocotitoare!

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 22 aprilie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Ce o să spui diseară...

Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde și preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu prețuiește porunca-i delicată,
Ființa ei de aburi profund e-nmiresmată
Și ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Și fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte și neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbește și spune: "Sunt frumoasă
Și poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"

sonet de , traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Îți las aceste versuri...

Îți las aceste versuri, iar dacă al meu nume,
Corabie purtată de vânturi priitoare,
Ajunge-va odată la țărmuri viitoare,
Însuflețind pe oameni cu-n vis din altă vreme,

Să-ți fie amintirea un basm de altădată,
Un cântec spus pe-o veche și ostenită strună,
Cu stihurile mele-nălțându-se-mpreună,
În tainice inele frățește-ncătușată.

- Făptură urgisită, din Iad la Dumnezeu
Nu-i nimeni să-ți audă strigarea decât eu.
Iar tu, ușoară umbră, alunecând fugară,

Treci peste proștii care te-au socotit amară,
Disprețuind grămada infamă care latră, -
Arhanghel cu ochi negri și inimă de piatră!

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Ți-ar place, toți bărbații...

Ți-ar place, toți bărbații în patul tău să vină,
Femeie deșucheată, punct negru în lumină!
Iar dinții, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceață,
Și-arzând, ca lampioane, la sărbători in piață,
Se folosesc obraznic de-o forță de-mprumut,
Căci legea frumuseții nicicând n-au cunoscut.
Mașina oarbă, surdă, prea meșteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ți-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârșit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreață-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
— Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârșăvie!

poezie clasică de , traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Cele două surori

Destrăbălarea este cu Moartea soră bună,
Darnice în săruturi și pline de vigoare,
În zdrențe îmbrăcate, oribile fecioare,
Al nașterilor țipăt ele nu știu cum sună.

Poetului sinistru, dușman cu căsnicia,
Al iadului curtean, gheenei favorit,
Din gropi și lupanare lui i s-a năzărit
Un pat ce remușcării nu i-a primit solia.

Iar racla și alcovul în blasfemii bogate,
Ne dăruie pe rând, ca două fete bune,
Plăceri îngozitoare și desfătări păgâne.

Când vrei Destrăbălare cu brațe necurate
Să mă îngropi; și Moarte, tu când o s-altoiești
Chiparosul tău negru pe mirții ei funești?

sonet de , traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Răzvrătitul

Un Înger ca un vultur din ceruri se avântă,
Pe păcătos îl prinde cu mâinile de păr
Și-l scutură spunându-i: "Să crezi în legea sfântă!
Sunt Îngeru-ți de pază! Minune și-adevăr!

Vei îndrăgi de-acuma, cu-ntreaga ta ființă,
Săracii, răii, proștii, schilozii - negru val! -
Cu-a tale milostenii și veșnica-ți căință
Pentru Iisus așterne covorul triumfal.

Aceasta e Iubirea! Cât inima-ți e trează,
Extazul reaprinde-ți, la Domnul genunchează:
Sublimă Voluptate-i, și doar cei buni o au!"

Și Îngerul certându-l din dragoste adâncă,
Pe-afurisit, cu pumnii, îl mângâie și încă;
Dar pururi osânditul răspunde: "Nu! Nu vreau!"

sonet de , traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Amarele neliniști

Cresc neliniștile-n noi ca veninul în gușe de șerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzișuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniștea,
liniștea în care să nu mai simțim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colțuri apar și cresc tristețile,
tristețile cenușii, tristețile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniștile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conștiinței
și gândurile noastre nu mai au speranțe,
și sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârșitele, vastele deșerturi
ce nu au nici nisip, nici ghețuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi și de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al neființei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar și fără sens?...

poezie clasică de
Adăugat de CristiBSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 decembrie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Textele de mai jos conțin referiri la negru, dar cu o relevanță mică.

Charles Baudelaire

Unei malabreze

Ai glezna, ca si mana,subtire, solduri pline
Ce chiar pe cea mai mandra dintre albe-ar prinde-o bine;
De trupul tau artistii se-ndragostesc nebuni;
Mai negri decat pielea ti-s ochii, mari si buni.
Desculta toata ziua in voie pleci si vii.
Si-ngani domol vreun cantec ce numai tu il stii.
Iar cand coboara seara cu haina purpurina
Iti culci alene trupul mladiu pe rogojina
Si visurile tale de colibri sunt pline
Si vesnic inflorite si gingase ca tine.

poezie clasică de
Adăugat de CristiB.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Unei mizerabile

Picioru-ți fin ca mâna-i, iar șoldul împlinit
Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit;
Se-ndrăgostește-artistul de dulcea ta făptură;
Mai negri decât pielea ți-s ochii de velură.
Pe țărmul cald și-albastru ce-ți fu ursit de Zeu,
Ai rostul s-aprinzi pipa stăpânului mereu,
Să fie-n sticle apa și rece și-aromată,
Iar zarva țânțărimii, de pat îndepărtată,
Și când platanii cântă-n al dimineții ceas,
De prin bazar să cumperi banane și-ananas.
Desculță, ziua-ntreagă te duci unde ți-e vrerea
Și cânți în șoaptă arii vechi cum nu-s nicăierea;
Și când coboară seara în mantii stacojii,
Ușor pe-o rogojină tu corpul ți-l mlădii
Si visele-ți sunt numai de colibri-mpânzite,
De-a pururi, ca și tine, gingașe și-nflorite.

Copilă fericită, ce gânduri îți abat
Să vezi pământul Franței de chinuri secerat
Și, dându-ți viața-n mână de marinar vânjoasă,

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Imn frumuseții

Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Frumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De aceea tu cu vinul te potrivești la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaieruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și-Omorul e un breloc de preț
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

O fantomă - I. Tenebrele

În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,

Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.

Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;

Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.

sonet de
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.

Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?

În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Litanii către Satan

O, tu, ce între îngeri, ești cel mai învățat
Și mai frumos, de soartă și laude trădat,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Prinț izgonit din ceruri, rămas nedreptățit,
Și care, -nvins, de-a pururi, te-nalți mai oțetit,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu ce știi totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu care iei leprosul, hulitul și proscrisul
Și cu a ta iubire le-nchipui paradisul,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Charles Baudelaire@negru? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre negru, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!