Cunoaștem îndeajuns de bine natura umană ca să știm că un om care cu o linguriță de dulceață poate să-și ofere pe loc tot ce-i mai bun din cer și pe pământ nu-și va câștiga nici a mia parte prin muncă... Dar a doua zi! Groaznică zi! Toate organele slăbite, obosite, nervii destinși, pofta de-a plânge, ca o gâdilătură, imposibilitatea de a te apuca de un lucru susținut îți arată fără menajamente că ai jucat un joc interzis.
Charles Baudelaire în Paradisurile artificiale. Despre vin și hașiș (2010)
Adăugat de Dulcineea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzania
Fără de preget, Dracul, cu gându-i mă-nconjoară,
Plutește împrejuru-mi ca boarea nevăzută,
Îl sorb și-mi simt plămânii în flacăra-i amară,
Umplându-mi-i o poftă etern reîncepută.
Și, cunoscând adânca-mi iubire pentru Artă,
Mi-apare-n chipul unei femei desăvârșite,
În suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,
Obișnuindu-mi firea cu marile-i ispite.
De-a Domnului privire departe mă alungă,
Urâtu-i o câmpie cu-nveninată dungă
Iar pașii-s grei de trudă, privirile mă dor,
Veșmintele-mi sunt zdrențe în sângerarea rănii,
Abia mă port prin rele care mă-mpart, mă vor
Sub arma nemiloasă a veșnicei pierzanii!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poftă, dar cu o relevanță mică.
Invitație la călătorie
Copila mea și soață,
Gândește cu dulceață,
În țările de jos trăi-vom împreună!
Iubește lenevind,
Iubește-mă murind,
În locul ce îți seamănă!
Și soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nșelători,
Atât de rugători,
Sclipind în lacrimi ceața!
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă [Chant d'automne]
I
În curând vom plonja-n friguroase tenebre;
Adio, albastru al verii prea scurte!
Căci deja se aud zgomotoase, funebre,
Lemne mari care cad pe pavajul din curte.
Cât e iarna de lungă voi simți iar și iar,
Și mânie și tremur și lucru forțat,
Și ca soarele palid în infernul polar,
A mea inimă fi-va doar un bloc înghețat.
Stau și-ascult tremurând orice lemn azvârlit;
Iar schela-nălțată provoacă rumoare.
Mintea-mi pare un turn pe pământ năruit
Lovit de-un berbec ce odihnă nu are.
Legănat de-acest zgomot, eu cred, bunăoară,
Că grăbit se bat cuie într-un jalnic sicriu,
Pentru cine? E toamnă, dar ieri a fost vară!
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bijuteriile [Les bijoux]
Draga mea era goală, și să-mi cânte în strună
A păstrat pe-a sa piele sunătoare podoabe,
Prin a lor opulență ea părea o stăpână
Cum erau în vechime a Maurilor roabe.
Când dansează, se-aude sunet viu și sarcastic,
Iar metalul și piatra, cu luciri cristaline,
În extaz mă aruncă și îmi place fantastic
Când lumină și sunet se amestecă bine.
Deci stătea tolănită și simțea desfătarea
Surâdea relaxată pe înalta dormeză
Și iubirea-mi simțea, delicată ca marea,
Cum se-nalță spre ea ca un val spre faleză.
Ca o blândă tigroaică, mă privea insistentă
Visătoare, pierdută, încerca multe poze,
Și a ei inocență, și-a ei poftă ferventă
Aduceau un nou farmec printre metemorfoze;
[...] Citește tot
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litanii către Satan
O, tu, ce între îngeri, ești cel mai învățat
Și mai frumos, de soartă și laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinț izgonit din ceruri, rămas nedreptățit,
Și care, -nvins, de-a pururi, te-nalți mai oțetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce știi totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul și proscrisul
Și cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre poftă, adresa este: