Timpul mă înghite minut după minut.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- timp
- Timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu.
definiție celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ne mănâncă pe nesimțite viața.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți omorî timpul fără a insulta eternitatea.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasornicul
Ceasornic! Zeu amarnic, nepăsător, c-un deget
Pe fiecare ameninți spunâdu-i "Nu uita!"
Durerile în freamăt curând s-or împlânta
În inima-ți ca-n tina lovită fără preget
Plăcerea ca un abur în zare va pieri
Cum în culise-și pierde silfida legănarea
Oricare clipă soarbe un strop din desfătarea
Ce tututor ni-e dată cât timp vom mai trăi
De trei mii șase sute de ori pe ceas. Secunda
Șoptește: "Ține minte!" Cu glasul lui mărunt
De greier, spune Acuma: tot Altădată sunt
Sugând cu trompa-i hâdă viața ta ca unda!
Remember! Esto memor! Tu mână spartă! Vezi!
(Vorbește-n orice limbă gâtleju-mi de metal)
Minutele sunt scumpe, nebune mineral
Al cărui dram de aur se cade să nu-l pierzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-ți respir timp îndelungat, timp îndelungat mirosul părului.
citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Orice om sănătos poate rezista fără mâncare două zile - dar nu și fără poezie.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără bani și fără timp, fantezia nu este decât un vis trecător și nu se poate transforma în acțiune.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețile lunii [Tristesses de la lune]
E seară și luna visează în tihnă
Precum o frumoasă pe perne întinsă,
Ce mângăie tandru, în clipe de-odihnă,
A sânilor formă cu mâna-i distinsă.
Pe dosul cascadei de fină mătase
Murind, în leșinuri adânci, funerare,
Își plimbă privirea pe vise lăptoase
Ce urcă-n azur ca o gingașă floare.
Și când pe Pământ, în langoarea-i nespusă,
Ea lasă să-i cadă o lacrimă-ascunsă,
Un pios de poet, fără somn și rebel,
Prinde lacrima-n palmă, cu chipul ei pal,
Irizată ca bobul de piatră de-opal
Și de soare-o ascunde în suflet la el.
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alții grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Și remușcări culege serbare vicioasă
Durerea mea, dă-mi mâna și să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent
Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Profundis Clamavi
Strig, mila ta să-mi dărui tu, singura-mi iubire,
Din negre-adâncuri unde-mi stă inima pustie;
Trist univers e-acesta cu zarea plumburie,
În care-noată, noaptea, orori și-afurisite;
Cad, șase luni, din soare sleite raze sure,
Și, șase, stă pământul în noapte grea de smoală;
E-o țară decât țărmuri polare mult mai goală;
- Nici vietăți, nici râuri, nici iarbă, nici pădure!
Mai groaznic chin nu știe sărmana omenire
Decât cruzimea rece din înghețatul soare
Și noaptea, ca un Haos, căzută peste fire;
Râvnesc la soarta vitei ticăloșite, care
Să se cufunde-n somnul dobitocesc e-n stare,
Atât de-ncet vrea timpul din ghem să se deșire!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătați-vă!
Asta-i!
Trebuie să fiți mereu beți.
Este imperativ!
Numai așa nu veți simți
Povara-îngrozitoare-a timpului
sângerându-vă umerii,
râșnindu-vă până ajungeți țărână.
Îmbătați-vă și rămâneți beți.
Cu ce?
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.
Important este să fiți beți.
Și dacă se-întâmplă uneori ca cineva să vă trezească
la intrarea-într-un palat,
în iarba verde-a unui șanț,
în singurătatea cețoasă-a camerei voastre,
iar beția se risipește sau dispare,
întreabați vântul,
valul,
steaua,
pasărea,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare moment, ne trage în jos conceptul și percepția Timpului. Și există doar două mijloace prin care să scăpăm și să uităm de acest coșmar: plăcerea și munca. Plăcerea ne consumă. Munca ne întărește. Să alegem.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Atât moral, cât și fizic, am avut mereu senzația abisului, nu numai abisul somnului, dar și abisul acțiunii, al visului, al amintirii, al regretului și al remușcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul amețit.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii zilei
Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boare
Din vântul dimineții sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.
Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e șters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-și dau în umbră duhul.
Și-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!
Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvinețite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-și uscații, recii sâni,
Suflau s-ațâțe focul, și își suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roș,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoș.
Mormane mari de ceață zăceau pe edificii
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe măsură ce se apropie sfârșitul secolului, toată cultura noastră este asemeni muștelor la începutul iernii. Pierzându-și agilitatea, ele sunt visătoare și anemice, se îndreaptă încet către fereastră în prima dimineață de ceață înghețată,... și apoi cad pe podea pe lângă perdele.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenorocul
Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,
Sisif, nici chiar răbdarea ta!
Oricât de vrednic m-aș purta,
E Timpul scurt și Arta lunga!
Lăsând orice mormânt celebru,
La fel c-un toboșar cernit,
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un marș funebru.
- Atâtea juvaeruri sunt
Uitate-n beznă și-n pământ,
Dormind pe veci necercetate;
Atâtea flori dau în zadar
Parfumul lor subtil și rar
În taină și-n singurătate.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unui păgân
Nu-ți domoli văpăile roșcate,
Ci sufletul mi-l încălzește, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!
Zeiță ce-n văzduh ești răspândită
Și foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îți dedică-un cântec de aramă.
O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ți chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne și piele,
Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic și lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre timp, adresa este: