Timpul ne mănâncă pe nesimțite viața.
citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
- viață
- Viața e un spital în care fiecare bolnav e stăpânit de râvna de a-și schimba patul. Unul vrea să se canonească în fața sobei, altul crede că s-ar vindeca alături de fereastră.
definiție clasică de Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Oriunde afară din lume (1962)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce privește din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce privește o fereastră închisă. Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă. Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puțin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam. În această bortă neagră ori luminoasă trăiește viața, visează viața, suferă viața.
Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Ferestrele (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu are decât un singur farmec: farmecul jocului. Dar dacă ne lasă nepăsători câștigul și pierderea?
citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanul
Mi-e răscolita viața de neguri și furtuna
Și rar a stat cu raza de soare împreună.
Lovită sau de fulger, bătută sau de ploi,
Grădina-i părăsită, și pomii mei sunt goi.
Ajuns în toamnă, poate să-mi pară timpul bun,
Ca să mă duc cu grebla pământul să-l adun,
Împrăștiat departe de florile alese,
Și să-ntocmesc grădina la loc, precum fusese.
Dar cine știe dacă răsadele visate
Vor mai găsi prin huma grădinii dezgropate
Cu ce să dea tulpina, bobocii sau verdeața?
Vai, vremea ne mănâncă pe nesimțite viața!
Dușmanul care-o roade, din țandără, din oaște,
Din vlagă risipită trăiește și renaște!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am trăit îndelung sub arcade mari, zvelte,
Poleite de sori în o mie de note,
Și coloanele lor maiestuoase și drepte
Le schimbau pe-nserat în bazaltice grote.
catren de Charles Baudelaire din poemul, Viața anterioară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața pariziană este fecundă în subiecte poetice și minunate, minunat ce ne învăluie și ne îmbogățește precum atmosfera pe care, de fapt, nu o vedem.
Charles Baudelaire în Salon de 1846
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corespunderi
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare spirituală [Élévation]
Peste heleștee, peste văi și creste,
Peste codri falnici, peste nori și mări,
Dincolo de soare, de eter și zări,
Dincolo de toate sferele celeste,
Mintea mea, te-ncumeți cu agilitate,
Și ca cel ce înoată pe un blând talaz
Tai cu bucurie hăul în extaz
Plină de vigoare și de voluptate.
Zboară, lasă-n urmă morbida duhoare;
Du-te să te cureți în văzduhul fin,
Bea licoarea pură de nectar divin,
Focul care umple spațiile clare.
Ignorând năpaste, ignorând suspine,
Ce fac viața dură și-o ascund în nor,
Fericit e omul care poate-n zbor
Să se-avânte în sfere albe și senine.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorii au uitat peisajul marilor orașe, adică colecția de măreții și frumuseți rezultând din importante aglomerări de oameni și de monumente, farmecul profund și complicat al unei capitale în vârstă, îmbătrânite în gloria și în frământările vieții.
Charles Baudelaire în Salon de 1859
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice idee este, prin ea însăși, înzestrată cu o viață nemuritoare, asemeni unei persoane. Orice formă creată, chiar și de către om, este nepieritoare. Căci forma este independentă de materie, și nu moleculele sunt cele care constituie forma.
Charles Baudelaire în Inima mea dezvăluită
Adăugat de diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă omor pentru că nu mai pot trăi, pentru că nu mai suport oboseala adormirii și oboseala trezirii. Mă omor pentru că sunt inutil altora-și primejdios mie însumi. Mă omor pentru că mă cred nemuritor și pentru că sper.
citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasornicul
Ceasornic! Zeu amarnic, nepăsător, c-un deget
Pe fiecare ameninți spunâdu-i "Nu uita!"
Durerile în freamăt curând s-or împlânta
În inima-ți ca-n tina lovită fără preget
Plăcerea ca un abur în zare va pieri
Cum în culise-și pierde silfida legănarea
Oricare clipă soarbe un strop din desfătarea
Ce tututor ni-e dată cât timp vom mai trăi
De trei mii șase sute de ori pe ceas. Secunda
Șoptește: "Ține minte!" Cu glasul lui mărunt
De greier, spune Acuma: tot Altădată sunt
Sugând cu trompa-i hâdă viața ta ca unda!
Remember! Esto memor! Tu mână spartă! Vezi!
(Vorbește-n orice limbă gâtleju-mi de metal)
Minutele sunt scumpe, nebune mineral
Al cărui dram de aur se cade să nu-l pierzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhul Vinului
În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoștenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roș-carmin,
Un cântec de lumină și de amor frățesc.
Știu că e trebuință, pe dealul dogorit
De nădușeală, chin și soare arzător
Ca să primesc o viață, un duh neprihănit;
Și nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...
...
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroși, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăși de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.
Dar când sunt puși pe puntea cu lemnul lustruit
Ca niște regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-și lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca niște vâsle pe lângă trupul lor.
....
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimia durerii [Alchimie de la douleur]
Unul te cântă cu ardoare,
Altul, Natură, jalea-ți spune!
Cel care zice: Îngropăciune!
Altuia-i zice: Viață, soare!
Tu, Hermes, sfetnicul meu tainic,
Ce mă intimidezi cam tare,
Mă crezi un Midas, rege mare,
Și alchimistul cel mai jalnic;
Fac fier din aur pentru tine,
Și iad din rai, cum știu prea bine;
În giulgiul norilor, pe creste,
Văd un cadavru drag cum vine
Și-atunci pe țărmuri largi, celeste,
Fac sarcofage de poveste.
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj [Paysage]
Eu vreau, pentru-a scrie curate elogii,
Să dorm lângă cer, cum fac astrologii,
Și stând lângă turle, ca-n vis să mă încânt
De imnuri solemne purtate de vânt.
Cu capul în mâini, din mansarda înaltă,
Să văd clar studioul cum cântă și saltă;
Și turnuri și coșuri catarge moderne,
Și ceruri înalte cu vise eterne.
Ce fain e prin ceață să vezi bolta albastră
Și-o stea cum se naște, și-o lampă-n fereastră,
Cum râuri de smoală în ceruri se urcă,
Iar palida lună o vrajă aruncă.
Dar vara și toamna vor trece fugare,
Și iarna când vine cu dalba-i ninsoare,
Cu ușile închise și storuri lăsate
În noapte-mi voi face mărețe palate.
Și-apoi voi visa orizontul albastru,
Grădini și fântâni din gips și-alabastru,
Săruturi și păsări cântând dimineață,
[...] Citește tot
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoiul
Ca îngerii cu ochiul rău
Mă voi întoare-n patul tău
Și mă voi strecura spre tine
Ca umbra nopților haine;
Și-atunci, iubita mea cea brună
Ți-oi da săruturi reci de lună
Și dezmierdări de șerpi ce-n fund
De gropi se târâie rotund.
Când zorii reci vor răsări
Tu locul meu îl vei zări
Gol, rece, până se-nnoptează.
Cum alții prin iubire-ar vrea
Să stăpânească viața ta,
Eu vreau s-o stăpânesc prin groază!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - IV. Portretul
Se mistuie în Moarte și-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,
Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,
Pe care Timpul, gâde-al tineții,
Îl șterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.
- Dar, ucigaș al Artei și al Vieții,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimia durerii
În tine unu-și pune focul,
Natură! altul chinu-și pune.
Ce-i pentru unu-ngropăciune
Pentru-altu-i viața și norocul.
O, Hermes tainic ce-n restriști
M-ajuți, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tumă face asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimiști.
Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare
Descopăr un cadavru drag
Și pe cereștile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.
poezie clasică de Charles Baudelaire din Florile răului, traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre viață, adresa este: