Ofițerul punte
O brută fârnâind pe-o pătlăgea de nas vânăt, fiară carnivoră,
Urcată pe-această navă parcă pe nara lanțului de ancoră!
Tot ce știe-i gresia de frecat puntea vopsitul propriului mormânt;
Iubitorii cărților bisericești l-ar putea considera ascet, un sfânt.
Vocea lui sirenă, pumnul lui baros,
Când te lovește, cazi ca lovit de trăsnet jos.
Moaca, un bocanc marinăresc turtit, nu surâde și n-are milă:
Când urlă să-nălțăm vela gabier se-aude cale de o milă.
Marea i-a fost profesor, lumea largă loc să se școlească:
Tot ce nu știe despre echipaj nu ține de arta marinărească.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanul lui Bill*
"E-un gagiu căruia i-aș da mereu câte-o labă peste bot, bum-bum,"
A zis Bil, în cartul câinelui*; iar din pipă i se-nălțau nori gri de fum;
"În general e-o hahaleră cumsecade și-mi vrea binele, chiar îl admir,
Dar daunele pe care mi le-a făcut sunt prea multe ca să le-nșir.
Îmi cheltuie banii, trudnic câștigați, pe bere și vin, pe femei ușoare,
Mă pune rău cu polițiștii, iar cu amicii-n situații-ngrozitoare:
Îmi bea salariu', îmi amanetează avutu' și-mi golește cufăru';
Da' n-am snaga necesară să-l plesnesc și să-i spun: NU!
Mi-a compromis toate șansele pe care le-am avut e-o năpastă,
Dacă n-apărea, mă aciuam pe uscat și-aveam acum nevastă.
I-am fost alături în fiece voiaj, deși n-ar fi trebuit, băieți;
Tăiați-mi nasul, pociți-mi fața... și ce câștig de-aici o să aveți?
Nu există alt om căruia să-i fi-nghițit atât de multe," a mai zis Bill,
"Întotdeauna am navigat împreună și-o mai navighez, inevitabil;
E-un demon fericit sau un Bătrân Lup de Mare, țăcănit nițel,
Iar eu nu pot deloc scăpa de el cum de ce? Pentru că eu sunt el!"
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radio-telegrafie
Navele strigă fără contenire, zi și noapte,
Mii de cuvinte zboară de la și spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe
Oferă sfaturi, salută, cer ajutor.
Ele strigă, strigă și plâng ne'ncetat,
Cuvintele se-nșurubează-n zgribulite cete
Sub cupola unui cer indiferent și-ndepărtat,
Pătrunzând în toate colțurile-acestei planete.
Navele se strigă-ntre ele pe nume,
Se strigă de aproape și de departe;
Ca o genune chemând altă genune,
Ca o stea, altă stea din hăul care le desparte.
Navele strigă fără contenire, zi și noapte,
Mii de cuvinte zboară de la și spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe
Dar cuvântul "Frică" lipsește din vocabularul lor.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la marină, dar cu o relevanță mică.
Orășelul marinarilor*
De-a lungul cheiurilor din orășelul marinarilor vântul plimbă
Șoaptele melodice furate de pe navele din radă și schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva să moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.
O navă de linie Anglia-Orient lucește ca un pescăruș,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuș,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemișcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.
În magazinele din orășelul marinarilor se găsesc de toate
Și marinarii cumpără sau vând ce-au adus din țări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moț,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenți și pantofii celor morți.***
Se-aud țipetele păsărilor mării și-acorduri voioase
De-armonică, și vocea cântăreților de la baruri și terase
Cântecul vântului și cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai știu.
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navele pe care-a navigat odinioară
Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr și fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind șters demult din minte;
Ele-aduceau lână și grâu din Australia,
Ceai și iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălțându-și înaltă și zveltă talia
Și mândra Thermophylae;
Alpii-nfrigurați, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuți de ani și ani;
La fel, navele rapide și navele lente,
Navele cele mici și navele mari.
A văzut statuile regilor din fir în păr
Și bustul fiecărei regine bătrânul corăbier,
Toți dragonii verzi și,-ntr-adevăr,
Pe fiecare șeic arab sau cavaler...
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barca neacoperită
"Când războiul se va sfârși (zise Dan), de parcă n-ar fi fost niciodată,
Unii vor fi iarăși, ca odinioară, prieteni cu Fritz la toartă...
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU (zise el cu voce tare)
Domnul știe cât de rece-i noaptea-ntr-o barcă neacoperită pe mare!"
"Unii, când ultimul pariu și ultima bătălie-s câștigate sau pierdute,
Cred că nu-i nicio problemă dacă bei un țoi cu foștii adversari în lupte,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), ce-i setea poate să știe și priceapă
Numai Domnul, când în barca neacoperită nu-i un strop de apă."
"Când minele-s pescuite și navele nu mai explodează-n apa rece sloi,
Unii vor cina cu germanii cum au făcut-o și-nainte de război;
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, fiindcă ce-i foamea are habar
Numai Domnul, când în barca neacoperită pesmeții-s amintire doar."
Când pacea revine și tratatele-s semnate, iar comerțu-i pe cai mari,
Mulți vor da mâna cu neamțul, uitând de sângele curs atâția ani,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, mă jur pe apa cea sfințită,
Domnul știe ce simți când îți moare prietenul în barca neacoperită..."
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coechipieri
La revedere și drum bun; de azi nu-mi vei mai fi coechipier,
Noi nu vom mai cutreiera mările sub același colț de cer:
Nu-mi vei mai fi de-acum tovarăș pe vremea rea sau bună,
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună.
Lumea-i largă și nu poți ști când va fi cer senin și când furtună,
Și nici în ce țări sau porturi vom fi peste o lună;
Vom colinda pământul, marea pe soare ziua, noaptea pe lună,
Înainte de-a ne revedea și de a fi iarăși împreună.
La revedere și drum bun, și poate-n această lume,
Într-un oraș străin, te voi vedea și te voi chema pe nume;
Și-atunci, împinși de valuri, de vânturi, mai mereu la antipod
Noi, doi prieteni, vom fi ajuns cu nave diferite în același port!
Voi veni acolo dinspre vest, iar tu de unde soarele răsare
Și dintre bucuriile pe care le-am avut aceasta va fi cea mai mare;
Uitând de vijelii acolo-n portul plin de culoare din lagună,
Noi doi, hoinari pe-atâtea mări, vom fi iarăși împreună!
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith din Cântece marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele trag de remorca prova
O navă la tropice pe marea-n spume, cu cer senin deasupra,
Cu velele întinse de alizeul sprințar suflând din pupa;
Stâncile din jur sunt viscolite de pulberea stropilor de mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."
Și, iată, "Trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"
Aleargă cu șaișpe noduri spre nord, sprintenă și sigură,
Cu vântul intrând în velele zburător și cu un os în gură*;
Cu un siaj ca scocul morii, nava rulează-n grabă mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare!
Pe dunetă, în miezul zilei, Căpitanul privește peste copastie,
Se foiește de colo până colo și fluieră o melodie,
Apoi pune deoparte sextantul și spune-n gura mare:
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nave și oameni
"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy, "adică ori nasoale, ori bune,
Nevolnice sau zdravene, stabile or sărite de pe fix, nebune;
La fel, unele-s sălbatice, altele supuse, vipere sau binevoitoare,
Unele-s oneste, altele mincinoase, credincioase sau femei ușoare."
"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy," adică, nu știi de ce-ți place
Aia, iar pe-ailaltă nu poți suferi s-o vezi în ochi și pace!
La fel, pe cei care se poartă cu tine bine, nu-i bagi în seamă,
Iar cei care te strivesc ca pe-un păduche ți-s frați de-o mamă."
"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy," se ivesc și-apoi dispar,
Cu unele navighezi ani și ani, ești la bord acasă, nu marinar;
Pe-altele faci un voiaj și gata, nici nu-ți mai amintești de ele...
Iubire la prima vedere? Ai întâlnit-o, nu mai există alte vele."
"Navele-s ca oamenii," a zis Murphy," iar asta-n orice aspect
La fel ne înstrăinăm unii de alții, om de om, obiect de-obiect
La fel îi evităm, grijulii, pe cei cinstiți și-i preferăm pe hoți
Îi blestemăm pe cei în viață și-i plângem când sunt morți."
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cor al flotei pentru transportul lânii
Rămâneți cu bine, fetelor din Sydney, noi plecăm, pilotul e la scară!
Pavilionul Petru-i ridicat la prova și-s cinci mii de baloturi jos în cală,
Avem la prova douăzeci de lupi și-un capitan mai dur decât e fierul,
Trebuie la târgul din ianuarie să fie-n Anglia, acasă velierul!
Curând Insulele Snares vor rămâne-n urmă; furtunoase și intense
Îl vor zgâlțâi vânturile de vest, stârnind valuri vinete, imense.
Va alerga ca un cerb printre furtuni, împungând cu catargul cerul,
Vibrând sub velele zburător, s-ajungă la târgul de-acasă velierul!
Capul Înțepenit va rămâne-n pupa, ca o amintire dintr-o altă viață,
Lapoviță și ninsori, și marea violentă, și cețuri, și gheață;
Sforăind la tropice, unde alizeele răcoresc și dezmiardă gabierul,
Va ține cap compas spre nord să prindă târgul de-acasă velierul!
Ajuns, remorcherele-i vor prelua remorca, va simți mirosul țărânii iar,
Se vor volta parâmele la babale pentru răgazul meritat și necesar;
După șaptezeci de zile Farul Lizard îl va saluta și îi va fi reperul,
Și va intra-n Canal să prindă-n Anglia târgul din ianuarie velierul.
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu orașelor portuare (Salute To Sailor Town)
Străduțele orașului portuar
Nu-s drepte și n-au pavajul cel mai fain,
Cu pistruii lor de funigine,-s răspândite
Pe lângă Mersey, Tamisa și pe lângă Tyne,
Pe lângă Humber și Marea Severn,
De la Hull până la Strâmtoarea Solent;
Străduțele orașului portuar,
Străzile ponosite-ale orașului portuar
Care nu cunosc luxul și nici orgoliul indolent.
Străduțele orașului portuar
Azi își jelesc morții de care la puțini le pasă,
Cei care și-au pierdut viața pe mările de foc
Pentru a aduce hrană celor de acasă;
Nicio zi nu se va mai aduna la povestea
Celor care nu se vor mai întoarce-n mohorâta
Lor căsuță din orașul portuar,
Pe străzile cenușii ale orașului portuar,
Care suferă și care-îndură-atâta.
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cicely Fox Smith despre marină, adresa este: