Cicero despre superlative

Nu e om curajos cel ce crede ca durerea este cel mai mare rau, si nici cel cumpatat ce considera placera ca fiind cea mai mare binefacere.

Astfel, natura nu iubeşte solitudinea şi îşi caută întotdeauna sprijin în cineva; iar cel mai dulce sprijin este găsit în cea mai intimă prietenie.

Adesea omul îşi este singur cel mai mare duşman.

Dintre rele, alege-l pe cel mai mic.

Cicero în De Officiis
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea omul este cel mai mare duşman al său.

Cea mai mare bogăţie este să fii mulţumit cu ce ai.

Ochii sunt sentinele care ocupă locul cel mai de sus din corp.

Cel mai bun vorbitor este acela care ştie când să tacă.

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune.

Ochii, asemeni unor santinele, ocupă poziţia cea mai înaltă a corpului.

Vom căuta totdeauna care-i posibilitatea cea mai mare în orice chestiune.

Cel mai mare bine şi cel mai mare rău este făcut oamenilor de către oameni.

Cel mai nobil dintre spirite e cel mai puternic atras şi de iubire şi glorie.

Blândeţea în vorbire şi moravuri este cea mai frumoasă podoabă a prieteniei.

Când domină plăcerea, e inevitabil ca cele mai mari virtuţi să nu aibă nici o putere.

Lucrul cel mai important într-o prietenie este să fiţi egali dacă prietenul e inferior.

Greşeala cea mai mare este a celui care dispreţuieşte adevărul şi se lasă împins la rele de linguşire.

gratitudine (vezi şi recunoştinţă): Gratitudinea nu este doar cea mai mare dintre virtuţi, dar şi mama celorlalte.

Nu numai că norocul însuşi e orb, dar de cele mai adeseori el îi orbeşte şi pe aceia pe care-i îmbrăţişează.

Nu numai că norocul însuşi e orb, dar de cele mai adeseori el îl orbeşte şi pe acela pe care-l îmbrăţişează.

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secţiunea cu Cicero despre superlative, adresa este:

Căutare