Răspuns la o epigramă în care autorul contesta valoarea volumului meu de poezii
Tot adâncul unei strofe
Nu oricăruia s-arată:
Orbul nu vede lumina;
Ce-i lumina vinovată!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revistei Lumina nouă
"Lumina nouă" a d-voastră
E tipărită frumușel,
Păcat că stilul e același
Din "Crăcile" lui Făgețel.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigale pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni. 3
Sub paleta toamnei sângera grădina
Împletindu-ți visul cu păreri de rău;
Tu făceai buchete și furai lumina
Razelor de soare prinse-n părul tău.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceluiași
Ești om de duh, dar ce folos
Că pe poet apreciezi!
Deși ești spirit luminos...
Nu "eclerezi"!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marioarei Ventura care a jucat în Pavilionul cu umbre de Gib I. Mihăescu
O, Gib! Venturei totdeauna
Ar trebui să i te-nchini:
Că-n Pavilionul tău cu umbre
A pus... divinele-i lumini.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui primar ce instalase pe strada principală o avalanșă de lămpi electrice
De-atâtea becuri orbitoare
Amicii lui chiar își bat joc:
Pe stradă-i prea multă lumină,
Și-n capul lui nu e deloc.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu, când vei dormi...
Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca să rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veșteji în ochii tăi safirul
Ce-ți lumina privirea nențeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Și mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ți frumusețe,
Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!
poezie clasică de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 septembrie 2018.
Madrigal
Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să țipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Și, înălțându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Și-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simțirea-mi gravă și adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Și din cuvintele nespuse
Să înțelegi cât te iubesc!
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Oglinda
D-asupra patului ce-și frânge de mult icoana venerată,
În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,
Și stă pe zid, mai albă vara și iarna mai întunecată,
Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.
Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.
Și soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece și fatal,
Iar, martoră, nepăsătoare, ea stă în veci ne-nduplecată,
Atât în nopțile de doliu, cât și-n luminile de bal.
Și viața noastră-ntreagă tace în fundul tainicei oglinde;
Revăd pe mama cum s-apleacă d-asupra leagănului meu,
Văd zâmbetul blajin al tatei și-nduioșarea mă cuprinde,
Simțind că umbră cum sunt dânșii curând-curând voi fi și eu.
Și mâine altul o să vie în apa ei să-și vadă chipul,
În cadru-i trist punând o formă ce se va șterge cum s-au șters
Atâția pași pe malul mării, împrăștiați ca și nisipul
Pe care vântu-l ia și-l duce, cum poartă faima câte-un vers.
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuitorii de perle
D-a lungul umedelor stânci,
Uitate-n mările adânci,
Ca-ntr-un mormânt ce le înghite,
Necunoscute nasc și mor,
În scoica lor,
Mărgăritare negăsite!
Sunt lacrimi de ondine-amorezate
De vrun triton necredincios?
Și-acum sclipesc cristalizate
În fundul mărilor sticlos?
Dar îndrăznețul, beat de vraja
Strălucitorului său vis,
În valul care le ascunde
S-azvârle, fulger în abis!
Înoată, se scufundă, speră,
Și apa îl cuprinde lin;
Și-n adâncimea-i îl primește
[...] Citește tot
poezie clasică de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Cincinat Pavelescu@lumină? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cincinat Pavelescu despre lumină, adresa este:
