Cantilenă
Iubita mea e moartă
Și-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorcându-mă de la șezătoarea literară din Tulcea cu Galaction, Locusteanu și alții, aflăm, în Galați, de moartea marelui Caragiale. Atunci, cineva amintind că de curând Emil Isac plecase la Berlin ca să obțină un certificat de la maestru, am exclamat:
Deși momentul prea e tragic,
Cu neputință mi-e să tac:
Mai bine-ai vrut să mori, maestre,
Decât să-l lauzi pe Isac!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cioclu
Eram pe moarte, și-ai venit
Să-mi faci o vizită grăbit,
Ia bolnăvește-te mai greu!
Să-ți întorc vizita și eu!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantilena
Iubita mea e moartă
Și-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.
Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.
Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă și un viu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui Căpitan, care ironiza pe magistrații ce se întorceau de la o înmormântare oficială. El, de altfel, se bucura de o reputație aquatică câștigată... la vechime.
După o bătrână ce-a murit
Am fost la cimitir, cernit;
Și Nicu'n veci palavragiu
Mi-a spus că sunt "pomanagiu".
Pe dânsul însă pașii'l poartă
De șeapte ori pe săptămână
Ca pe noi azi la o bătrână,
- Bătrână vie, dar nu moartă!
poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traduttore-traditore
De morți se spune numai bine.
Eu de Nigrim atâta spui:
C-a fost maestru-n limba lui,
Și ageamiu în limbi străine.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoind să amărăsc pe prietenul Adam cu prima epigramă, i-am trimis, de la Constanța, acest madrigal
Adame, nu mai poți să mori,
Oricât te-ar înjura cei fameni:
Ești cel dintâi și printre oameni
Și printre scriitori.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui N. Iorga după ce s-a jucat piesa Mihai Viteazul
La Turda te ucise Basta!
- O, prea slăvitule erou!
Dar, mort, te-a urmărit năpasta,
Căci Iorga te-a răpus din nou.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi
Cincinat, poetul chel,
Va muri cu un regret:
Că nu poate fi poet
Într-o Curte de Apel.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Groaza de mine
De-o fi vreo inimă în doliu
Când voi muri, o mai implor
Pe chipul meu nepăsător
S-aștearnă-n grabă un lințoliu.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Teacă și cu-a lui consoartă
Moș Teacă și cu-a lui consoartă
Visează-n pat, spre dimineață:
El armele care dau moarte,
Ea armele care dau viață.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui primar spiritist care m-a amenințat că nu mă invită la masă, în splendidul palat ce avea la Brăila, dacă nu-i fac imediat o epigramă
Cu morții prea mult tu te joci
Și chemi la spirite o mie ;
Un sfat: pe-al tău să nu-l evoci,
Că niciodată n-o să vie.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu, când vei dormi...
Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca să rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veșteji în ochii tăi safirul
Ce-ți lumina privirea nențeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Și mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ți frumusețe,
Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigale pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni. 2
Te miri că pică-atâtea stele,
Dar nu-s doar stele căzătoare,
Sunt poate lacrimile mele
Ce plâng o dragoste ce moare.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năluca
Și cea din urmă, albă ca o moartă,
Plecând din prag s-a-ntors... parcă zâmbea.
Sunt singur. Plouă. Vâmtul geme-n poartă.
Nălucă-ai fost și tu, iubirea mea!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o cruce de marmură
Cu toții prin lume purtăm câte-o cruce:
Mai grea, mai ușoară, precum ne e partea,
Și nu ne dăm seama cum timpul ne-aduce
Și vara, și toamna, și iarna... și moartea!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici orbiți d-un fulger, aici prin întuneric,
Ne zbatem spre o țintă ce-n vis o-ntrezărim.
Ani lungi ne minte umbra amorului himeric
Și-n veci ne chinuiește durerea că murim.
catren de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marelui N. Titulescu, care îmi făgăduise...
Admir înaltu-ți șir de glorii,
Dar în postumle-ți Memorii
Precum d-atâția ani susții,
De-o fi talentu-ți să mă poarte,
Ar fi dovadă că îți ții
Cuvântul, numai după moarte.
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui foarte tânăr scriitor care mă făcea bătrân, uitând că un om de 83 de ani, cum e Clemenceau, poate să conducă Franța, pe când un măgar la 21 de ani moare!
Ești mult mai tânăr decât mine,
Și-n glume foarte priceput.
Dar eu îți spun de la-nceput:
Vorbind de vârstă nu faci bine!
E dintre legile fatale
Că omul, chiar octogenar,
Mai tânăr e ca un măgar
De vârsta dumitale!
poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Cu buclele blonde și ochii adânci
Copila pribeagă se duce spre stânci.
Și toamna pictează-mprejuru-i decor,
Pădurea de aur cu frunze ce mor.
Copilă bălană, eu nu știu să-ngân
Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!
Dar poate, iubita, ea nici n-a știut
Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci
Pe urma copilei cu ochii adânci.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Cincinat Pavelescu despre moarte, adresa este: