La dezvelirea statuii poetului M. Eminescu de Oscar Spathe, de la Dumbrăveni
Gloria lui Eminescu
O să aibă două pete.
Poate versurile mele,
Sigur statuia... lui Spathe!
epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui N. Mihăescu-Nigrim
A-nceput să spuie
Într-o zi Ovid:
- Nigrim dacă vine
În oraș la mine,
Deși sunt statuie,
Eu mă sinucid.
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Această hexagramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscutei
Blondă, palidă, înaltă,
Când trecu pe lângă mine, mlădioasă,
Statuie abia ieșită de sub daltă
Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă.
catren de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigale pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni. 1
Dacă suferința intimă sculptează
Chipul meu ce n-are zâmbetul vioi,
E că gelozia poate mă-ntristează
Că nu sunt în locul copiei cu voi.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cabinetul unui celebru director al Teatrului Național. Pe când un autor dramatic citea o piesă în versuri, deasupra bibliotecii se zărea bustul marelui Alecsandri, întors puțin cu fața spre perete.
Pe când citește Mircea piesa,
Făcând să dârdâie dulapul,
Alecsandri, ca să n-audă,
Deși statuie...-ntoarce capul!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cincinat Pavelescu despre sculptură, adresa este: