Cincinat Pavelescu despre seară

Regretatului ministru Al. Djuvara care mă întreba, într-o seară, la Sinaia, de ce mă uit aşa lung la stele?

De ce la stele-ntotdeauna
Cu-atâta drag mă uit mereu?
Mi-e frică să nu cadă vruna
Fără decret pe pieptul meu!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calomniatorilor

Vântul de seară luase ţărâna
Şi-o-mprăştiase într-un puhoi:
Te-ntunec, soare! striga nebuna.
Acum! Dar mâine vei fi noroi!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten însurat care, pentru a mă ironiza, mi-a dat într-o seară rimele: nefasta, nevasta şi chel; i-am întors astfel gluma:

După ce-ntr-o zi nefastă
M-a prins soţul la nevastă,
De păr eu l-am tras pe el.
Morală:
Avantajul d-a fi chel!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimă

Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu şi era toamnă,
Şi frunzele se-nfioreau,
Şi tremurau în vântul serii
Ca nişte fluturi chinuiţi,
Ca nişte fluturi rătăciţi
Din ţările durerii.

Ţi-aduci aminte iar de seara
Şi-amurgu-acela violet,
Când toamna şi-acorda încet,
Pe frunza galbenă — chitara?
Pe lac, ce-n lună s-argintase,
Încet o lebădă trecea,
Şi pata-i albă se pierdea
În seara care se lăsase...

Şi-atunci, doar inimă şi vise,
Ne-am dus ca lebăda şi noi,
Călcând nisipul plin de foi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ochii tăi...

Pentru ochii tăi cei dulci
O să scriu nişte poveşti.
Numai tu să le citeşti
Când mergi seara să te culci.

Ritmul lor să fie lin,
Drăgălaş, adormitor,
Ca o şoaptă de amor
Ce se pierde-ntr-un suspin.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublu catren improvizat într-o serată la d-na Nella Şutzu, pe rimele date de doctorul Jean Constantinescu şi ministrul Ion G. Duca

Poetul, singur, sta sub plapomă.
Mâncase-n seara aceea un fistic
Şi chema muza, ce-i zicea: "Taci, mă,
Pot eu să mă cobor la un calic?
N-ai nici măcar un corn pe farfurie
Şi nici cărbuni în soba de mangal"
-Şi, totuşi, o să-ţi fac un madrigal,
O, muza mea cu rochie fistichie!

poligramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro domo

Întocmai ca un vierme de mătasă
Care-şi zideşte singur locuinţă
Din firul său, eu am o năzuinţă
În al meu suflet să-mi clădesc o casă;

Tot ce-am visat, dar n-a avut fiinţă,
Ca din pământ aş vrea acum să iasă.
Din amintiri şi doruri să se ţeasă
Umbrare de ispită şi căinţă.

Pe fiecare zi, în pacea serii,
Căminul meu să suie spre tărie,
Un stâlp cioplit din marmura durerii.

Şi gata când va fi să se ridice
Clădirea mea de artă şi mândrie,
Nici trăsnetul, izbind-o, să n-o strice.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Eşti tânără, frumoasă şi cuminte,
Eşti idealul clasic al soţiei.
Căminul tău e raiul căsniciei -
Dar oare fericirea ta nu minte?

Nu simţi ades robia datoriei,
Cum greu ţi-apasă inima şi minte?
N-ai da tot raiul tău de mai-nainte
Pe-o clipă din vârtejul nebuniei?

Parfumul cald al serilor te-mbată
Şi inima-ţi ce-abia ştia să bată
În ritmul calm al vieţii tale triste

Deodată se deşteaptă şi învie...
Te-apleci în vântul tainicei ispite
Şi-ai vrea să fii amantă, nu soţie!

sonet de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!