Doamnei Mary
Fruct oprit al tinereții,
Din tot darul primăverii
Aș mai cere-atâta vieții:
Nu un măr răzleț, ci... Mary.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare parte din comoara sensibilității și imaginației poeților este moștenirea directă a sufletului delicat, blând și iubitor al mamelor. Dar care poet, cât de necunoscut, sau literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoțiune și de recunoștință când, pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Dați-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunțile voastre de aleși ai muzelor, de învingători ai vieții și s-o las să-și tremure mângâierea târzie peste frunțile acelor mame care n-au trăit ca să împărtășească gloria voastră, sau s-o depun cu multă evlavie la picioarele celor care, fiind în viață, au făurit din suferințele lor neștiute sufletele și victoriile voastre de azi.
Cincinat Pavelescu în Amintiri: Mama
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Nigrim
E greu să-ți fac un epitaf
Prea ți-a fost scurtă viața ție
Căci te-ai născut la tipograf
Și-ai răposat în librărie.
epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Teacă și cu-a lui consoartă
Moș Teacă și cu-a lui consoartă
Visează-n pat, spre dimineață:
El armele care dau moarte,
Ea armele care dau viață.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operei lui Nigrim
E crud să-ți fac un epitaf,
Prea ți-a fost viața scurtă ție,
Căci te-ai născut la tipograf
Și-ai răposat la librărie!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a zis despre Oscar Wilde, că și-a trăit viața mai mult decât și-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversațiile lui zilnice și în discuțiile cu prietenii, unde își cheltuia c-o dărnicie de nabab resursele unei elocințe fără precedent în marea familie intelectuală a contemporanilor. Nici chiar Titu Maiorescu, a cărui dialectică era strălucită, n-a putut să-l înfrângă în discuțiile animate de la Convorbirile literare.
Cincinat Pavelescu în Amintiri literare, Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marelui pianist Boskoff, după ce-a cântat magistral Funeraliile de Liszt
Când peste coarde mâna-ți plouă
Bemolii grei și-atâți diezi,
Lui Liszt îi dai o viață nouă;
Dar pianul îl înmormântezi!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns unui amic care mă certa că fac atâtea epigrame lui Nigrim pe care l-am ucis cu cea dintâi
Ai fost nedrept, amice, când ai spus
Că pe Nigrim c-un vers l-aș fi distrus.
Un rol contrar în viață i-am jucat:
Nigrim era nimic, și l-am creat!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecătorului
În fața casei mele te afli. Intră dacă
Măcar o dată viața un dor ți-a sugrumat
Și-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă
Aici vei știi cât doare un țipăt nestrigat.
Căci, cine valul vieții nu l-a simțit într-însul
Cum urcă și se zbate, ca marea când e rea,
Și n-a știut ce-i visul, ce-i dragostea și plânsul,
Acela o sa fie străin în casa mea.
Dar dacă vii la mine cu fruntea înnorată
Simțind și tu că visul e greu să-l faci cuvânt
Atunci împinge poarta și intră; o să bată
O inimă de frate în oaspetele sfânt.
Trecutul meu va crește din umbra ce se lasă.
Îți voi întinde jilțul să stai. Vei asculta
Și-ți va părea o clipă, că ești la tine-acasă
Și versul meu că spune povești din viața ta!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați mâhnirea!
Nu, dragii mei, lăsați mâhnirea!
E timpul care ne-a schimbat,
Zadarnic luptă amintirea,
Nu-nvie arborul uscat!
Ne-a despărțit de mult destinul,
Ne-a înrăit al vieții greu.
Azi ne-a rămas prieten vinul,
Și tinerețea e-n căminul
Și-n catalogul din liceu.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
D-asupra patului ce-și frânge de mult icoana venerată,
În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,
Și stă pe zid, mai albă vara și iarna mai întunecată,
Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.
Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.
Și soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece și fatal,
Iar, martoră, nepăsătoare, ea stă în veci ne-nduplecată,
Atât în nopțile de doliu, cât și-n luminile de bal.
Și viața noastră-ntreagă tace în fundul tainicei oglinde;
Revăd pe mama cum s-apleacă d-asupra leagănului meu,
Văd zâmbetul blajin al tatei și-nduioșarea mă cuprinde,
Simțind că umbră cum sunt dânșii curând-curând voi fi și eu.
Și mâine altul o să vie în apa ei să-și vadă chipul,
În cadru-i trist punând o formă ce se va șterge cum s-au șters
Atâția pași pe malul mării, împrăștiați ca și nisipul
Pe care vântu-l ia și-l duce, cum poartă faima câte-un vers.
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adîncuri
Ce liniștit surîde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Cînd ceru-albastru se răsfrînge
În unda lui scînteietoare.
Și-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndîrjite.
Sunt mii de vieți ce se frămîntă
Sub clarul apei adormite.
Și noi zîmbim cu-nșelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar cîte patimi
Adîncul inimii n-ascunde!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adîncuri
Ce liniștit surîde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Cînd ceru-albastru se răsfrînge
În unda lui scînteietoare.
Și-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndîrjite.
Sunt mii de vieți ce se frămîntă
Sub clarul apei adormite.
Și noi zîmbim cu-nșelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar cîte patimi
Adîncul inimii n-ascunde!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt un haos
Eu sunt un haos de-ntuneric,
Un biet smintit fără noroc.
Tu cântă, glasul tău în noapte
E ca o jerbie de foc!
Frumoaso, viața mea amară
E lanț de chinuri și plânsori,
Tu râzi, în trista mea sahară
Din râsul tău vor crește flori!
Pe când în inima mea arsă
Durerea-nfige dinți de șarpe,
Blândețea ochilor tăi varsă
Melancolia unei harpe!
Și e destul ca rochia-ți albă
Într-o alee să tresară,
Ca-n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonet
Ești tânără, frumoasă și cuminte,
Ești idealul clasic al soției.
Căminul tău e raiul căsniciei -
Dar oare fericirea ta nu minte?
Nu simți ades robia datoriei,
Cum greu ți-apasă inima și minte?
N-ai da tot raiul tău de mai-nainte
Pe-o clipă din vârtejul nebuniei?
Parfumul cald al serilor te-mbată
Și inima-ți ce-abia știa să bată
În ritmul calm al vieții tale triste
Deodată se deșteaptă și învie...
Te-apleci în vântul tainicei ispite
Și-ai vrea să fii amantă, nu soție!
sonet de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
O! corbi siniștri, vă iubesc;
Voi, ce pe-al iernii alb lințoliu
Cădeți în stoluri ce-ngrozesc
Ca niște pete mari de doliu!
În fracurile voastre negre
De ciocli aveți ceva de gală,
Și-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!
Dușmani cetăților banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiți,
Și sub disprețul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiți.
Dacă vă mușcă foamea, -ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiți pe avuția
Muncită-a bieților țărani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu din Poezii (1911)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Îmbătrânesc
Îmbătrânesc!...
Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Și-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare...
Și-mi pare rău că mai exist.
Îmbătrânesc!...
Și tinerețea
N-am cunoscut-o niciodată.
Când cei de vârsta mea
Jucau,
Cântau
Și se înveseleau,
Eu eram mamă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cincinat Pavelescu despre viață, adresa este: