Citate despre Constantin Brâncuși și viață
citate despre Constantin Brâncuși și viață (inclusiv în versuri).
Constantin Brâncuși este poetul și filosoful pietrei. El a văzut miracolul în piatră ca pe o pasăre măiastră ce va fi să viețuiască în viitorime cu tot cu antichitatea ei de piatră, și dincolo de remarcabil.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Aripi
(lui Constantin Brâncuși)
Pasărea timpului
se desface în cântecul dălții,
se rotește în lumina stelelor de piatră,
lepădându-și încremenirea:
Uitați-vă la cer, cerul trăiește!
Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Acel nimic preexistent mă frământă. Eu cred că la început, din nimic, Dumnezeu a sculptat Oul Primordial, în care a pus, cu meșteșug, secretul vieții... A lăsat acest ou pe nisip, în grija soarelui! După care a plecat în cer, să privească.
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Îl iubesc pe Dumnezeu... Deși, toată viața m-am închinat unor chipuri cioplite.
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Gata! Sunt bătrân! Materia aceasta e prea tare pentru mine... Dar nu renunț... Voi lucra în tei. Lemnul se sculptează ușor, pentru că seamănă cu omul. Are sufletul cald... Și n-are viață lungă... Avea dreptate Alexandru Graur. Sunt un începător... (Își privește lucrările.) Am semnat un început de lume...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeiuri
când îmbrățișezi infinitul,
îl răstignești pe o coloană brâncușiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
și pleacă să plimbi ielele până-n asfințit,
când iubești o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoști, mergi, chiar fără să știi,
prin templul cunoașterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te și întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viață
și pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieții,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinism și nerușinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naționale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului și nerușinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale și a lui Constantin Brâncuși.
George Budoi în Dicționarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea spirituală a sufletului artistului se construiește din rădăcinile obârșiei: așa s-a născut Coloana Infinitului, ridicată din ''mărgele'', denumire dată de sculptorul Constantin Brâncuși modulelor de piatră ale Coloanei Fără Sfârșit care reprezintă partea principală a trilogiei Ansamblului Monumental din Tg. Jiu.
Pasărea Sufletului înfățișază descătușarea zborului din piatră a spiritului românesc cu o puternică autoritate spirituală: Uitați-vă la cer, cerul trăiește! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Ce sunt eu? O virgulă între două veșnicii... Sunt fir de nisip, dar fără mine, mai gol va fi pustiul! Pentru că nici piramidele nu sunt eterne. Și nu vor dăinui mai mult decât postamentul lor planetar... Strămoșii mei au fost mai înțelepți decât egiptenii... Ei își făceau sicrie de brad, nu sarcofage! Nu poți înșela moartea, ascuns într-o ladă de piatră... În fond, ce e viața? Dragoste, contemplare, eliberare... Gata! Am iubit și am contemplat destul! A sosit vremea să mă eliberez... Vârsta amăgirilor a trecut. Deasupra nu văd nimic. Doar coaja albastră a oului ceresc. E timpul să plec! Să-mi fac pernă din oasele mamei mele... Dalta, o iau cu mine... Voi sculpta și Dincolo! Vreau să fac Raiul și mai frumos...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Din lutul Gorjului am fost eu întrupat... Hobița mi-a dat seva vieții. Să țineți minte ce vă spun acum! Statuia lui Brâncuși s-a turnat la București și s-a șlefuit la Paris! Dar modelul ei s-a cioplit la Craiova...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Oltenia
De bucurie rar avurăm parte,
În unele duminici, pe la nunți,
Suntem olteni pe viață și pe moarte,
Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinți,
Din Dolj și până-n Olt, și până-n Vâlcea,
Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Oltenia, Eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi și-n priviri:
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină
Și-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Valeriu Penișoară, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Constantin Brâncuși și viață, dar cu o relevanță mică.
Am uitat să trăiesc
motto:
"Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." -
Constantin Brâncuși
înviorată de limpezimea apei,
îmi oglindesc chipul în fântâna
satului, întorcându-mă într-o lume,
unde sunt iarăși copil între copii.
mereu creativi, inventăm reguli.
adesea, ne certăm, supărarea
nu prinde viață, reîncepem
jocul cu aceeași vigoare.
mai târziu, am uitat să trăiesc.
tristețea, furia, îndoiala, cândva, ploi
scurte de vară, nu mai trec atât de ușor.
mă îndepărtez de evenimente
iar curgerea vremii mă ajută să văd cum
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun artist român n-a avut succes pe plan internațional câtă vreme a trăit în țara sa. Ionescu, Brâncuși, Cioran - au trăit toți în Paris. Se spune că prezența mea în Paris ar da operei mele o anumită urgență. Dar ceva m-a împiedicat mereu să plec. În București am legitimitate.
Mircea Cărtărescu în cotidianul De Volkskrant, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Floare și poezie
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec și poezie.
Doresc întreaga viață să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ți bată valsând o melodie.
Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuși,
Și să-ți îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuș.
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare!
E poate o dorință venind din veac străbun.
În tine porți mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.
Și dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci pașii tăi și dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Bronzul, piatra și lemnul
au prins viață doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobița, în opinci.
O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.
A construit Porți de sărut,
din piatră o Masă tacută
și-a ridicat semeț spre cer
Coloana care-i nesfârșită.
Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de țară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.
[...] Citește tot
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Bronzul, piatra și lemnul
au prins viață doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobița, în opinci.
O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.
A construit Porți de sărut,
din piatră o Masă tacută
și-a ridicat semeț spre cer
Coloana care-i nesfârșită.
Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de țară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.
[...] Citește tot
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață într-o călimară...
Un toc vechi și murdar de cerneală
E singura-mi comoară
Dar fără voi ce s-ar alege
De scrisul meu?
Căci tot ce am făcut până mai ieri...
A mers pe foc sau la maculatură.
Oh, preferam să tac.
Dar asta până ieri. Acuma, gata!
Dau viață scrisului...
Punem capăt timpului pierdut...
Sperând că nu se va termina cerneala,
Căci eu chiar de aș plânge în călimară,
Sau chiar cu sângede la răni aș scrie...
Aș scrie iar cu lacrima-cerneală
Chiar de ar trebui să mor de-o mie de ori pe zi.
Oricum ultima mea clipă ți-aș face-o cadou ție, cititorule.
Și aș trăi prin tine...
Chiar și cu rugina sufletului meu aș trasa dungi,
Hieroglife pe hârtie...
Chiar de voi fi rănit mi-aș cățăra pana pe "masa tăcerii" lui Brâncuși,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși (nostalgic): Păi, vedeți? Eu la Craiova m-am născut a doua oară! Știam că acolo e îngropată pravila mea, destinul meu norocos. Spălam halbe de bere, în piața gării. Iarna, la ceasurile trei dimineața mă sculau birjarii și căruțașii, să le dau vin fiert și cârnăciori... Cârnăciori oltenești, desigur... Nouă ani am trăit la Craiova...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: La Paris ați devenit student?
Brâncuși: Am luat-o treptat... Mai întâi am fost aspirant, adică bodegar! Trecusem iar la spălat pahare... Dar acum spălam pahare franțuzești... Ată viață... Je lavais des verres francais... (Râde). Am cunoscut mulți românași deștepți la Paris... Muzicianul Enescu... Poetul Pillat, pictorul Nicu Dărăscu... Apoi băieții aceea făcători de păsări mecanice: Vlaicu, Vuia, Coandă... Tare s-au bucurat când le-am spus că și eu fac păsăruici, și încă măiestre...
replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Constantin Brâncuși și viață, adresa este: