Dorul meu
Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.
Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.
Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.
Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bucurie, dar cu o relevanță mică.
Pașii timpului
Pașii timpului puși în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neștiut
și țin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.
Cocorii pun farmecul în vorbire
și au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să lași în urmă un muzeu.
Pașii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc pașii candorilor.
Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci lași statui fără testamente
și pașii adorm spre eternitate.
poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâierea miresmei de tei
Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.
Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de pași.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriași.
Întunericul orb ne ține de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceața face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.
Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nucul de lângă castan
Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.
Petale uscate de dorințe vechi
picură amarul în păduri arse.
Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși
în sărbătorile unse cu prostie.
Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.
Tăcerea tremură ușor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.
Aș rosti un vers sau o rugăciune,
ca să înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.
Am vrut o frumusețe limpede,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia de nisip
Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.
O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.
Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.
Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri visate
Dacă eu sunt în mansarda vechilor dorințe
vreau să-ncolțească sămânța dorului visat
spre pacea căutată în drumul printre stele
ascunsă-n pribegiile cu perimetrul finisat.
Destinele care au părăsit definitiv bucuria
ne lasă umbrele fără culori risipite pe ape
peste impresia vieților oarecum paralele
și sunt sătul de orarul adus prea aproape.
Dar timpul probabil îl am nemeteorologic
axul rotației îmi este fără punct de sprijin
regret însă munca plătită cu păreri de rău
și pun pe memoria brazdei un surâs blajin.
Azi e azi iar mâine mai are așteptările utile
cu dorurile visate puse pe culmile domoale
lângă clipele care citind și ascultând viețile
sunt învinse dar nu ne cântă un final de jale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre bucurie, adresa este: