Pașii versului...
Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (volum de poezie) (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchete de oglinzi
De ziua mea mi-ai dat tăcerea
privirii care ascunde adierea
pe curcubeul cu portative
de petale uitate fără motive.
Și mi-ai dezvelit răsăritul
de coaja copacului cu sfârșitul
prins în pădurile nebune
printre ramurile cu moarte strune.
Diapozon ne-a fost un murmur de copil
care atras de un surâs umil
aduce sclipiri pe bolta albastră
și rugăciunea de pe cărarea noastră.
De ziua ta ți-am dat tăcerea
iubirii care ascunde mângâierea
și așează în zilele umbroase
buchete de oglinzi în nopți friguroase
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii versului...
Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un clopot
Clopotele sunt mereu învingătoare,
nu împrăștie întunericul din viață,
nu ne topesc speranțele cardinale
dacă le ții ecoul ca pe o povață.
Pe sub bolte efemere și uitate
clopotele nu vor victorii iluzorii,
chiar sub defilarea timpanelor sparte
de tobele surde sau adierea viorii.
Un cântec împletit cu aramă veche
ne oprește în viață și pasul de hoinar,
când căutăm din amfore o pereche
care uită floarea iubirii într-un ierbar.
Azi când totul devine un scurt rezumat
printre spațiile fără puncte cardinale,
rămânem la clopotul care ne-a chemat
cu rugăciune clipele emoționale.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu
Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.
Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.
Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.
Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amandoi
Amândoi ne privim în noapte,
dar fără aduceri aminte
și peste surâsul tău de șoapte
lumea este spartă de cuvinte.
Capodopere-s azi visele,
cu declarații de iubire
și doruri ce ascund în ele
o rugăciune din privire.
Noi am alungat genitivul,
demult am depășit uimirea
și versul ne este portativul,
iar muzica este iubirea.
Triluri colorate vin în toamnă,
cu tăceri am legănat petale
și-am pus sărutul tău de doamnă
pe cântecul izvorului din vale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
Lumea florilor
Nu putem admira în același timp
luna, zăpada, pădurea și florile.
Stropii de ploaie, frații celor de rouă,
odihniți pe clopotele bisericii
și pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
și nu-mi vând diminețile niciodată.
Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereții,
iar o simplă floare de câmp e perfecțiunea.
Dacă vrei fructe, nu rupe florile!
Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îți șoptesc că te iubesc
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nucul de lângă castan
Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.
Petale uscate de dorințe vechi
picură amarul în păduri arse.
Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși
în sărbătorile unse cu prostie.
Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.
Tăcerea tremură ușor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.
Aș rosti un vers sau o rugăciune,
ca să înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.
Am vrut o frumusețe limpede,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmele pașilor
Urmele pașilor pe nisipul fără stâncă
sunt șterse de o apă mai puțin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.
Urme de pași pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afișe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.
În neaua albă a copilăriei mele
văd pașii mamei încă oglindiți în stele,
păstrați pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.
Simfonia pașilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorințelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
și-aduce eternitate și zâmbet în suspin.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb cu lumina
Cu fața la răsărit și spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidențe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.
Și am ținut în bancă anii mei de tinerețe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrânețe
presărate peste trotuarele asfaltate.
Și nu am înțeles cântecul ciocârliei triste,
deși săruturile fredonau doar o romanță.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
și albit de gânduri n-am căutat nici o vacanță.
Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar și pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopții crăiasă,
își caută lumina pe a cerului estradă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zare de primavara
Misterul care unge primăvara
cu zăpezi deja pensionate
doar pentru câștiguri incolore,
vrea să facă din secundele pedestre
filamente întrerupte așezate
pe zarea agățată pe ochi uimiți.
Pomilor le este frică de frunze,
lacrimile-s pierdute-n aburi,
timpul vrea doar calendare,
se aruncă fotografiile șterse,
doar faruri taie noaptea adormită
și câmpia pustie răsună trist.
Un val pus pe tinerele cărări
e miniatură de poveste de iubire
a mugurilor din luminile de fulger
învelite cu oglinzi recuperate
din nopțile friguroase.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre religie, adresa este: