Buchete de oglinzi
De ziua mea mi-ai dat tăcerea
privirii care ascunde adierea
pe curcubeul cu portative
de petale uitate fără motive.
Și mi-ai dezvelit răsăritul
de coaja copacului cu sfârșitul
prins în pădurile nebune
printre ramurile cu moarte strune.
Diapozon ne-a fost un murmur de copil
care atras de un surâs umil
aduce sclipiri pe bolta albastră
și rugăciunea de pe cărarea noastră.
De ziua ta ți-am dat tăcerea
iubirii care ascunde mângâierea
și așează în zilele umbroase
buchete de oglinzi în nopți friguroase
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu
Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.
Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.
Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.
Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sfârșit, dar cu o relevanță mică.
Nimic important
Nume împrăștiate în cronici,
cu destin cumplit și cam arogant,
sunt analizate de ironici,
care nu au făcut nimic important.
Varsă-ți amarul și pune vin în pocal,
scrisorile ascund un dor secant,
dar infinitul n-a avut nicicând egal,
șoaptele mute nu au nimic important.
Viața ne este piesă într-un act,
recuzita: un fular de amant,
fondul muzical un ison abstract
și finalul cu nimic important.
Un mire vrea să-și vândă un costum
brodat lângă iubire ca briliant,
mai ține doar o poză în album
care nu-i spune nimic important.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfârșit oarecare
Întrebarea așteaptă regretele trecute
din zările aglomerate de răspunsuri,
anagramate prin sita pleoapelor mute
hărăzite s-aducă inimii neajunsuri.
Răspunsul are însă piscurile obscure
plămădind întrebării simbolic așteptarea,
dar deschiderile se adorm cu o secure
care nu acreditează iubirea și marea.
Ideile latră în calendare cu frică,
arătând melancolia nerestaurată
lângă un sfârșit negru ghicit la o adică
de periferiile ce vor muri odată.
Se cuibărește un zăvor al începutului
înfășurat în lumina pusă pe plecare,
cu răspunsul venit pe calea infinitului,
e doar începutul unui sfârșit oarecare.
poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri visate
Dacă eu sunt în mansarda vechilor dorințe
vreau să-ncolțească sămânța dorului visat
spre pacea căutată în drumul printre stele
ascunsă-n pribegiile cu perimetrul finisat.
Destinele care au părăsit definitiv bucuria
ne lasă umbrele fără culori risipite pe ape
peste impresia vieților oarecum paralele
și sunt sătul de orarul adus prea aproape.
Dar timpul probabil îl am nemeteorologic
axul rotației îmi este fără punct de sprijin
regret însă munca plătită cu păreri de rău
și pun pe memoria brazdei un surâs blajin.
Azi e azi iar mâine mai are așteptările utile
cu dorurile visate puse pe culmile domoale
lângă clipele care citind și ascultând viețile
sunt învinse dar nu ne cântă un final de jale.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre sfârșit, adresa este: