Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Constantin Rusu despre zâmbet

O rază printre frunze

Frunzele murmură cântece uitate,
dar florile mai ascultă ecourile
și pun peste nimicul absolutului
miresmele ascunse printre petale.

Nuferi atinși de valurile solare
împart culori cu lumini adiascente
și trimit spre ramuri zâmbetele calde
care mângâie gingășia florilor.

Coruri anonime mai aduc suspine
peste jalea pe care o au comoară
și își consolează visele neclare
cu florile uitate-n singurătate.

Numai un trifoi ne trezea din dilemă
și când am încercat să-i aflu secretul,
o albină oprea aripile pe-o floare,
dorind o rază ascunsă printre frunze.

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Textele de mai jos conțin referiri la zâmbet, dar cu o relevanță mică.

Mângâierea miresmei de tei

Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.

Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de pași.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriași.

Întunericul orb ne ține de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceața face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.

Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.

poezie de
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Învăț din stele

Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge și buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaște imediat
de-am avea printre stele o învățătoare.

Și totuși îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica înghețată de vise uimite.

Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din șoaptă lumina mângâierii
și frunzele uscate din genele izvorului.

Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
și prin aripi pe cuvânt și zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.

poezie de (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nucul de lângă castan

Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.

Petale uscate de dorințe vechi
picură amarul în păduri arse.

Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși
în sărbătorile unse cu prostie.

Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.

Tăcerea tremură ușor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.

Aș rosti un vers sau o rugăciune,
ca să înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.

Am vrut o frumusețe limpede,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urmele pașilor

Urmele pașilor pe nisipul fără stâncă
sunt șterse de o apă mai puțin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.

Urme de pași pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afișe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.

În neaua albă a copilăriei mele
văd pașii mamei încă oglindiți în stele,
păstrați pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.

Simfonia pașilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorințelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
și-aduce eternitate și zâmbet în suspin.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Statuia de nisip

Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.

O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.

Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.

Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lăcrămioară făra lacrimi

Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.

Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?

Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.

Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.

Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vers și o floare

Eram o salcie mută și căutam
o brazdă de armonie de pe pământ,
pe limpezimea clară a izvorului
care ascundea iubirea într-un cuvânt.

Te priveam ascunsă-n taina unei stele,
surâsul nu-ți ascundea copilăria,
lângă roua frunzelor păreai o floare.
Nu vrei vacarm și alegi periferia.

Priveam cum aștepți tăcerile spre seară
ocolind ecourile din suspine
și uitând amintirile fracturate
doreai secundele de iubire pline.

Și am alungat amurguri rătăcite,
cu privirea pusă-ntr-o îmbrățișare
și cu-n zâmbet pe tristețea înserării
noi am pus în iubire un vers și-o floare.

poezie de (iulie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire, iartă-mă

În orașe nu mai plouă
de trei ori pe săptămână,
nu am jucării stricate
și iarna parcă se amână.

Pietonii plâng pe stradă,
zânele frumoase curg,
iar trompete de paradă
pierd fanfara din amurg.

Clopotele cer zadarnic
trilurile de ciocârlii.
sunt un singuratic darnic,
aș da tot dar tu nu vii.

Mi-e pusă umbra într-un plic,
dar te-ai ascuns fără adresă,
al meu suspin nu îl despic
și nu am să-l ascund în presă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Zare de primavara

Misterul care unge primăvara
cu zăpezi deja pensionate
doar pentru câștiguri incolore,
vrea să facă din secundele pedestre
filamente întrerupte așezate
pe zarea agățată pe ochi uimiți.

Pomilor le este frică de frunze,
lacrimile-s pierdute-n aburi,
timpul vrea doar calendare,
se aruncă fotografiile șterse,
doar faruri taie noaptea adormită
și câmpia pustie răsună trist.

Un val pus pe tinerele cărări
e miniatură de poveste de iubire
a mugurilor din luminile de fulger
învelite cu oglinzi recuperate
din nopțile friguroase.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată

Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniște,
se cred ființe doar cei care au palate
și zile de întunecată priveliște.

Minciunile folosesc catalizatoare,
deși numai lumina naște adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
și ignorăm tristețea lângă artificii.

Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranții adevărului morții
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.

Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu știu să tac tăcerile și vreau un răspuns
la așteptare liniștii universale.
Și-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.

poezie de (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu las mugurii să moară

Nu vreau parfumuri mângâietoare
peste doritele metamorfoze,
aștept doar limpezimile albastre
s-alunge umbra cu-n buchet de roze.

Fereastra deschisă nu mă sperie,
nenorocirile vin numai prin ușă,
iar inima uitată nu mai renaște
și cu liniște mai mângâi o păpușă.

Grădinile-s pentru copaci uscați,
ce confundă stelele cu licuriciul,
nu le pasă de mugurii în floare,
vor numai să le iasă artificiul.

Au răsăritul pierdut în datorii,
durerile lumii îi fac să zâmbească,
din serile de regrete mai aduc o zi
și gândurile nu vor să le privească.
.....................................................

[...] Citește tot

poezie de (noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre zâmbet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info