Închinare
Ridic paharul, iată, cel dintâi
Și-n cartea mea... de căpătâi,
Amestec nebunia cu talentul,
Trecutul, viitorul și prezentul.
Pun magice metafore în vers
Și le arunc, apoi, spre univers,
Fire de dor... și puf de păpădie,
Un inefabil zbor spre veșnicie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat minimal
De vrei a fi în viață bine,
Uită-ți trecutul... insipid,
Și-n dimineți diamantine
Șterge ușor... ultimul rid,
Fă sanctuar recunoștinței,
Pune-ți parolă la minuni,
Închide poarta neputinței,
Scapă de hoți și de nebuni.
Delimitează clipa-n care
Cumperi motive și tăceri,
De undeva, dintr-o parcare
Necunoscută... până ieri.
Vinde miracolelor... sfinții,
Dă-le puteri și sensuri noi
Privirilor, din ochii minții
Albaștri de lumini și ploi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, tată
În memoria tatălui meu, Ștefan
Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o țuică de foc și amar,
Din prunele noastre topită.
E masa preaplină și sfântă,
Tăcuți, așteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Și tu!... ești o boare de vânt.
Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Și pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemișcate.
E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Neliniști târzii, te chemară
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iată octombrie vine
Și iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reține
Pe veșnicul iubit... efemer.
Și-ți curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă și nuci,
Pătrunde ușor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?
Și-aleargă octombrie, parcă,
La braț cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.
Te-așteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Și-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi răgaz
Dă-mi răgaz a înțelege,
Tot ce-mi pare curios,
Noua literă de lege
Și trecutul... dubios.
Dă-mi răgaz a tot cuprinde
Ce aș vrea și îmi doresc,
Până unde pot întinde,
Taina unui... te iubesc.
Dă-mi răgaz a îți atinge
Vise, doruri și plăceri,
Când lumina se va stinge,
Peste clipele de ieri.
Dă-mi ragaz a ști nimicul
Și trecutul și păcatul
Când să pot opri ibricul,
Să n-ajung și eu, ca altul.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pâine caldă
Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranțe și plăceri,
Răvășitoare... clipele de mâine
Și-aroma dulce-a gândului de ieri.
Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Și-arome blânde-n trupul ei sfințit.
O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Și fericirea... urme a lăsat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să vii a mă fura
Se-aprind, iubite, zorile și plouă,
În dimineați amoru-i mai intens,
Iar neumblate adâncimi, de rouă,
Deschid altare, căutând un sens.
Încerc a înțelege... până unde
Vei coborî de dragoste-nsetat
În trupul ce așteaptă și ascunde
Iertări grăbite... și-ultimul păcat.
Venit-a vremea fluturilor, iată,
Am dezlegat chemările, de ieri,
Te-aștept nerăbdătoare și curată
Să vii a mă fura, dintre tăceri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino mâine
Vino cu-n sărut la mine,
Dimineața către zori,
Gândurile de ți-s pline
Și-mbrăcate în culori.
Lasă-ți bluza desfăcută
De-o privire... către sâni,
Mătăsoasă... și tăcută,
E păcat s-o tot amâni.
Te-nfășor... c-o adiere,
Te aprind cu un sărut,
Un alint și-o mângâiere
Dinspre clipe ce-au trecut.
Vino mâine... să-ți fiu soare
Strop de rouă și destin,
Patimă năucitoare
Și parfum... din flori de crin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discurs naiv
A iubi... iubire nu-i,
A-ntelege... înțeleg,
Ce-i de spus... mereu o spui
Și de-ales... știu... sa aleg.
A uita... uitare este
Și amoru-i tot amor,
O poveste-i doar poveste,
Cum și doru-i veșnic... dor.
Depărtarea-i depărtare
Și cuvântul... e cuvânt,
Floarea dragostei... e floare,
Vântul... pulbere de vânt.
A gândi, poate fi gândul,
Când chemarile-s chemări,
Sunt pământ ca si pământul,
Doar ce-i azi... nu e ca ieri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te colind pe tine, mamă
Și te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină și tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.
Eu mâna ți-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot așteptând a veni rândul
Poveștilor... până în zori.
Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Și cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.
Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuță!... iartă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiuni fierbinți te-ademenesc
Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Așteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.
Norii-s adunați ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veșnicului ieri.
Dintre falduri, clipa te-nfășoară
Într-o simfonie... de-așteptări
Și-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... și sărutări.
Ți-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinți te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranțele... te-ncolăcesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dragoste uitată
Dintr-o dragoste uitată
Lâng-o margine de drum,
A rămas... știi bine cum
Doar minciuna... ca o pată.
Dintre visele nebune,
Printre sărutări și șoapte
A rămas... atât... o noapte
Care nu se poate spune
Încă mai aleargă vântul
Spre pustiu... o amăgire,
Tot vorbind despre iubire,
Dar nesocotind... cuvântul
Din chemarile de ieri,
Plânse și însângerate
De reflexe... amânate,
Au rămas... triste... păreri
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu adun iubiri nebune
Eu adun iubiri nebune,
Din cuvinte... și petale,
Scutur cerul făr-a spune,
Lâng-o margine de cale.
Ascund toamnele în frunze,
Risipite-nspre tăceri,
Sorb sărutul... de pe buze,
Încercând să uit... de ieri.
Te dezleg de jurăminte
Și mă spăl în ploi de dor,
Dezgolită... de veșminte,
Ești o mare de amor.
Și te las... a mi te duce
Unde crezi că e mai bine,
Înspre vise zăbăuce,
Libertine și puține.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-s viață anii mei
Unde-s viață... anii mei?
Doar tu știi ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Și speranțe-n așternut.
Unde-s clipele nebune
Și iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poți a spune,
Dintr-o mare de tăceri.
Unde-s viață... anii mei?
Rătăciți prin astă lume
Și-mbrăcați în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.
Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deșarte,
Ai pus soarele în furcă
Și-amintirile-ntr-o carte.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până să vii
Până să vii, timpul se duce
Și pică frunzele de nuc,
În poala clipelor năuce,
Pe care visele-mi usuc.
De undeva, din depărtare
Se-aud trăirile din noi
Și dau iubirile în floare
La umbra neștiutei ploi.
Până să vii, topesc fiorul
Cu simfonii de stele mii,
Și scutur cerul cu piciorul
Ispitelor... și-așa târzii.
Grăbește-te, mă ia păcatul
Ascuns amantelor de ieri,
Deși de el, știa tot satul,
Necunoscutelor plăceri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Vestigii
În neatingerea lor
Clipele par și acum
Resturi încinse
De cenușă
Vântul a trecut
Fluturând în tăcere
Steagul alb
Cu scântei de argint
Și fiindcă
În toată nevinovăția
S-au adunat cadavrele
Atâtor flori uitate
Am început să mătur
Cu o coadă de cal
Drumul atâtor ani
De iubire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul clipei netrăite
Între două porți închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.
Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.
Lanțurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înșelătoare
Și de magice, ispite,
Care știu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul ca o rugă
Lasă-mă înspre risipă,
Vălurind amor pe ape,
Visele să mi le-adape
Depărtări... ce incă țipă.
Lasă-mă aici, aproape,
Lâng-o visătoare clipă
Ce ascunde sub aripă
Erezii... ce vor să scape.
Lasă-mă înspre tăcere,
Răscolind încet trecutul
Zorilor, când așternutul
Arde dulce... de plăcere.
Lasă-mă și nu mai cere
A fi cerul... și pământul.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre trecut, adresa este: