Monotonie
O zi monotonă urmează altă zi
la fel de monotonă. Ni se vor întâmpla
aceleași lucruri iarăși și iarăși,
aceleași ore vin și se duc.
O lună de zile trecând pe lângă noi aduce altă lună.
E lesne de presupus ce se află înaintea noastră:
tot plictisul zilei de ieri.
Iar mâine nu se va sfârși ca mâine.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În port
Emis tânăr, douăzeci și opt de ani
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să învețe tainele comerțului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la țărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinți foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine așa; pentru că în acest fel,
deși zace înmormântat în acest port,
părinții lui vor trăi cu speranța că el e în viață.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte ca Timpul să-i altereze
În ora despărțirii erau plini de tristețe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-și câștiga existența l-a forțat pe unul dintre ei
să plece departe New York sau Canada.
Dragostea pe care-o simțeau nu mai era proaspătă;
atracția dintre ei încet-încet scăzuse,
atracția scăzuse simțitor.
Dar să fie separați... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist și-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o ființă frumoasă de douăzeci și patru de ani.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele după-amiaza
Această încăpere cât de bine-o cunosc.
Acum au închiriat-o; pe ea și pe cea de alături,
vor fi birouri. Întrega casă a devenit
locție pentru agenți, afaceriști, companii.
Această cameră, atât de familiară.
Canapea era aici, lângă ușă,
în fața ei un covoraș turcesc.
Alături, etajera cu două vaze galbene.
În dreapta nu, dincolo un șifonier cu oglindă.
La mijloc, masa unde scriai
și trei scaune din răchită împletită.
Lângă fereastră, patul
unde-am făcut dragoste de-atâtea ori.
Ar trebui să fie undeva pe-aproape, acele vechituri.
Lângă fereastră patul;
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om bătrân
În colțul îndepărtat al cafenelei
stă un om în vârstă, cu capul aplecat
singur, în fața lui un ziar
Iar în banalitatea jalnică a bătrâneții
el se gândește la cât de puțin s-a bucurat de anii
când era în putere, arătos și plin de farmec.
Știe că acum este foarte bătrân: vede, simte asta.
Și, totuși, parcă mai ieri era tânăr.
Timpul a trecut atât de repede, atât de repede.
Se gândește cum Bunul Simț l-a tras pe sfoară,
cum, prostește, a crezut întotdeauna
în acele vorbe înșelătoare: "Mâine. Ai destul timp."
Rememorează cum și-a înfrânat elanul, desfătările
la care a renunțat. Fiecare șansă pe care-a pierdut-o
îi ia acum în râs prudența.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul
Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furișându-se;
Și, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriți,
de parcă ar simți că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinși.
Dar ce profit pentru viața unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care și-au avut începutul acolo.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Dalassena
Într-un decret împărătesc emis de Alexie Comnenul
special pentru a-și onora mama
foarte inteligenta doamnă Ana Dalassena,
remarcabilă atât ca activitate, cât și ca maniere
sunt scrise multe lucruri de laudă.
Aici, prezint doar o propoziție,
O propoziție frumoasă, chiar sublimă:
" Ea niciodată n-a rostit acele cuvinte reci 'al meu' sau 'al tău'."
*Alexie I Comnenul, 1048 - 1118, a fost împărat bizantin între anii 1081 1118.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răgazul lui Nero
Nero nu a fost deloc îngrijorat când a auzit
ceea ce avea de spus Oracolul din Delfi:
" Atenție la vârsta de șaptezeci și trei de ani."
Mai era destul timp pentru distracții.
Avea doar treizeci. Răgazul
pe care zeii i-l acordaseră era mai mult decât destul
pentru a face față viitoarelor pericole.
Acum, un pic obosit, se va întoarce la Roma
dar, după toată acea călătorie dedicată întru totul plăcerilor,
oboseala era agreabilă:
teatre, petreceri pe terase, stadioane...
seri în orașele din Ahaia...
și, mai presus de orice, deliciul trupurilor goale...
Cam atât despre Nero. Departe, în Spania, Galba
își aduna și-și antrena oastea
Galba, în cel de-al șaptezeci și treilea an al vieții sale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă măcar atât cât poți
Iar dacă nu-ți poți trăi viața cum vrei,
încearcă măcar atât cât poți
să n-o degradezi
prin contacte prea strânse cu lumea,
prin prea multă activitate și stat la taclale.
Încearcă să n-o degradezi târând-o încoace și-ncolo,
luând-o pretudindeni cu tine,
expunând-o prea des imbecilităților zilei,
cum ar fi petrecerile și diferitele evenimente sociale,
altminteri va deveni plictis permanent, apendice stânjenitor.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziduri
Fără niciun avertisment, fără milă și fără rușine,
au construit ziduri mari și-nalte în jurul meu.
Și-acum zac aici deznădăjduit.
Gândesc doar atât: această soartă-mi va roade mintea;
Am atâtea lucruri de făcut afară.
De ce n-am văzut la asta la timp, atunci când ei zidurile-înălțară?
E vina mea că n-am auzit zgomotul și sunetele făcute de zidari.
Imperceptibil, ei m-au despărțit de lume cu ziduri groase, tari.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O procesiune de preoți și de mireni
O procesiune de preoți și de mireni
fiecare strat al societății fiind reprezentat
trece pe străzile, prin piețele și prin porțile
faimosului oraș, Antiohia.
În fruntea impozantului alai
un băiat arătos, înveșmântat în alb,
cu brațele ridicate, poartă Crucea
puterea și speranța, sfânta Cruce.
Păgânii, atat de aroganți în ultimul timp,
și-au pierdut acum cumpătul
și părăsesc pe furiș procesiunea:
să-i lăsăm să stea departe, departe de noi
(atâta vreme cât stăruie-n erorile lor).
Sfânta Cruce este purtată-n față; ea aduce încântare și consolare
în fiecare colț al orașului unde trăiesc Creștinii;
iar aceși oameni temători de Dumnezeu, plini de bucurie,
stau în pragul ușilor și o întâmpină respectuoși,
puterea, salvarea universală, Crucea.
Acesta este o sărbătoare Creștină anuală.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Un prinț din Libia de vest
Aristomenis, fiul lui Menelaos,
prințul din Libia de Vest,
a fost în general bine văzut în Alexandria
de-a lungul celor zece zile petrecute acolo.
De dragul bunului său nume, s-a îmbrăcat ca grecii.
A acceptat cu plăcere onorurile,
dar nu le-a solicitat; era modest.
A cumpărat cărți grecești,
mai ales de istorie și de filozofie
Dincolo de toate, era un om puțin vorbăreț.
S-a răspândit vorba c-ar fi fost un gânditor profund,
iar asemenea oameni, se știe, nu vorbesc prea mult.
Nu era deloc un gânditor profund sau ceva asemănător
ci mai degrabă un om simplu, amuzant.
Și-a luat un nume grecesc, s-a îmbrăcat grecește,
a învățat să se poarte mai mult sau mai puțin ca un grec;
și tot timpul i-a fost teamă că și-ar putea pierde
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei înțelepți sesizează apropierea
Motto
"Zeii percep evenimentele viitoare, oamenii ceea ce se întâmplă acum,
iar cei întelepți percep apropierea evenimentelor."
(Philostraus, Viața lui Apollonius din Tyana, VIII, 7)
Oamenii știu doar ceea ce se-întâmplă acum.
Zeii știu evenimentele care aparțin viitorului,
fiind singurii în posesia deplină-a tuturor luminilor.
Privind spre evenimentele viitoare, cei înțelepți
le sesizează apropierea. Auzul lor este, uneori,
în timpul studiilor aprofundate,
tulburat. Vârtejul mistic
al evenimentelor care se-apropie îi atinge,
iar ei îl tratează cu atentă reverență. În vremea asta
afară, pe străzi, oamenii nu aud, nu simt nimic.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
Ai spus: "Mă voi duce în altă țară, voi căuta alt țărm,
voi găsi un oraș mai bun decât acesta.
Orice încerc să fac se dovedește-a fi un eșec,
iar inima mea zace-ngropată-asemeni unui lucru mort.
Cât îmi mai pot lăsa mintea să se descompună aici?
Oriunde mă-ntorc, oriunde privesc,
văd doar ruinele-înnegrite ale vieții mele, în acest loc,
am petrecut atâția ani, irosindu-i unul câte unul."
Nu vei găsi o altă țară, nu vei vei găsi alt țărm.
Acest oraș te va urmări întotdeauna.
Vei păși pe-aceleași străzi, vei îmbătrâni-n același cartier,
Vei albi-n aceleași case.
Nu vei părăsi niciodată acest oraș.
Nu spera că vei găsi lucruri diferite-altundeva:
Nu există nici o navă pentru tine și nici alt drum.
Acum, fiindcă ți-ai cheltuit viața aici, în acest mic ungher,
ea este deja absentă oriunde-n lume.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian și Misterele Eleusine
Dar când s-a văzut în mijlocul întunericului,
în adâncimile înfricoșătoare ale pământului,
într-un grup de greci păgâni,
când chipuri fără trup apăreau în fața lui
în cearcăne de lumină,
tânărul Iulian și-a pierdut pentru un moment cumpătul:
într-un impuls din anii lui pioși
și-a făcut cruce.
În clipa aceea vedeniile au dispărut;
halourile s-au îndepărtat, luminile s-au stins.
Grecii și-au aruncat priviri pe sub sprâncene.
Tânărul a întrebat: " Ați văzut miracolul?
Mi-e teamă, prieteni. Vreau să plec de aici.
Ați văzut cum au dispărut demonii
în clipa-n care am făcut sfântul semn al crucii?"
Grecii au chicotit disprețuitori:
" Să-ți fie rușine, rușine să ne vorbești așa
nouă, sofiștilor și filozofilor!
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre
În aceste camere întunecoase trăiesc zile fără conținut,
mă învârt jur-împrejur
încercând să descopăr ferestrele.
Voi simți o mare ușurare când se va deschide o fereastră.
Dar aici nu sunt ferestre
sau, cel puțin, nu le găsesc eu. Și poate
este mai bine așa.
Poate lumina îmi va dezvălui altă tiranie.
Cine știe ce fel de lucruri aș putea vedea?
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult
Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre această amintire,
dar e-atât de estompată acum, ca și cum nimic n-ar mai fi rămas
iar asta pentru că s-a întâmplat demult, în anii adolescenței.
O piele ca floarea de iasomie...
acea seară de august era în august?
Îmi mai pot aminti doar ochii: albaștri, cred că erau albaștri...
O, da, albaștri ca safirul.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ionic
Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morți.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îți păstrează încă amintirea!
Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viața lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bordul navei
Seamănă cu el, desigur,
acest micuț portret în creion.
Schițat în grabă, pe puntea unei nave,
după amiaza fermecătoare,
Marea Ionică jur împrejurul nostru.
Seamănă cu el. Dar, îmi amintesc, el arăta mai bine.
Era sensibil până-aproape de suferință,
iar asta-i accentua expresia feței.
Mi se pare că arată mai bine-acum
când sufletul meu îl aduce-înapoi, de dincolo de Timp.
De dincolo de Timp. Toate aceste lucruri s-au întâmplat demult
schița, nava, după amiaza.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantine P. Cavafy despre timp, adresa este: