Încearcă măcar atât cât poți
Iar dacă nu-ți poți trăi viața cum vrei,
încearcă măcar atât cât poți
să n-o degradezi
prin contacte prea strânse cu lumea,
prin prea multă activitate și stat la taclale.
Încearcă să n-o degradezi târând-o încoace și-ncolo,
luând-o pretudindeni cu tine,
expunând-o prea des imbecilităților zilei,
cum ar fi petrecerile și diferitele evenimente sociale,
altminteri va deveni plictis permanent, apendice stânjenitor.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În port
Emis tânăr, douăzeci și opt de ani
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să învețe tainele comerțului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la țărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinți foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine așa; pentru că în acest fel,
deși zace înmormântat în acest port,
părinții lui vor trăi cu speranța că el e în viață.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
Ai spus: "Mă voi duce în altă țară, voi căuta alt țărm,
voi găsi un oraș mai bun decât acesta.
Orice încerc să fac se dovedește-a fi un eșec,
iar inima mea zace-ngropată-asemeni unui lucru mort.
Cât îmi mai pot lăsa mintea să se descompună aici?
Oriunde mă-ntorc, oriunde privesc,
văd doar ruinele-înnegrite ale vieții mele, în acest loc,
am petrecut atâția ani, irosindu-i unul câte unul."
Nu vei găsi o altă țară, nu vei vei găsi alt țărm.
Acest oraș te va urmări întotdeauna.
Vei păși pe-aceleași străzi, vei îmbătrâni-n același cartier,
Vei albi-n aceleași case.
Nu vei părăsi niciodată acest oraș.
Nu spera că vei găsi lucruri diferite-altundeva:
Nu există nici o navă pentru tine și nici alt drum.
Acum, fiindcă ți-ai cheltuit viața aici, în acest mic ungher,
ea este deja absentă oriunde-n lume.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletele oamenilor bătrâni
În trupurile lor uzate, zdrențuite,
stau sufletele oamenilor bătrâni.
Sunt atât de nefericiți sărmanii,
atât de apatici datorită vieții jalnice pe care-o duc.
Cum tremură de teamă că-și vor pierde-această viață...
și cât de mult o iubesc, acele suflete descumpănite și contradictorii,
stând jumătate tragici, jumătate comici
înăuntrul pielii lor ridate și jerpelite.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul
Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furișându-se;
Și, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriți,
de parcă ar simți că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinși.
Dar ce profit pentru viața unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care și-au avut începutul acolo.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuel Comnen
Într-o zi tristă de septembrie
împăratul Manuel Comnen
și-a simțit moartea aproape.
Astrologii curții plătiți, bineînțeles insistau
că mai avea încă ani mulți de trăit.
Dar în vreme ce ei își dezvoltau convingerile,
el și-a amintit o mai veche datină religioasă
și-a poruncit să i se aducă veșminte ecleziastice
de la o mănăstire.
Le-a îmbrăcat, bucuros să se înfățișeze dincolo
ca un simplu preot sau călugăr.
Fericiți toți acei care cred
și care asemeni împăratului Manuel își încheie viețile
îmbrăcați modest în credința lor.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Cei înțelepți sesizează apropierea
Motto
"Zeii percep evenimentele viitoare, oamenii ceea ce se întâmplă acum,
iar cei întelepți percep apropierea evenimentelor."
(Philostraus, Viața lui Apollonius din Tyana, VIII, 7)
Oamenii știu doar ceea ce se-întâmplă acum.
Zeii știu evenimentele care aparțin viitorului,
fiind singurii în posesia deplină-a tuturor luminilor.
Privind spre evenimentele viitoare, cei înțelepți
le sesizează apropierea. Auzul lor este, uneori,
în timpul studiilor aprofundate,
tulburat. Vârtejul mistic
al evenimentelor care se-apropie îi atinge,
iar ei îl tratează cu atentă reverență. În vremea asta
afară, pe străzi, oamenii nu aud, nu simt nimic.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci
Îndrăgite, idealizate voci
ale celor care au murit sau ale celor
care pentru noi sunt ca și morți...
Uneori ele ne vorbesc în vis;
uneori, adâncită-n gânduri, mintea noastră le aude.
Și, cu sunetul lor, pentru o clipă, se întorc
ecouri din prima poezie a vieții noastre
ca o muzică îndepărtându-se, stingându-se în noapte.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian și antiohienii
"Nici litera C, spun ei, nici litera K nu au făcut vreodată ceva rău orașului... Noi, găsind interpreți...
am aflat că acestea sunt inițialele unor nume, prima pentru Cristos, a doua pentru Konstantios."
Iulian, Misopogon (Mizantropul bărbos)
Cum au putut ei oare renunța
la modul lor de viață de până-atunci, la atâtea
desfătări, la teatrele lor minunate,
contopire între Artă
și înclinațiile erotice ale cărnii?
Imorali într-o anume privință și probabil în mai multe privințe
desigur, erau. Dar aveau satisfacția că viața lor
era faimoasa, mult lăudata viață din Antiohia,
încântătoare, de-un absolut bun gust.
Într-adevăr, să renunți la toate acestea, pentru ce?
Încrâncenarea lui împotriva falșilor zei,
plictisitoarea lui pledoarie pro domo,
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre
În aceste camere întunecoase trăiesc zile fără conținut,
mă învârt jur-împrejur
încercând să descopăr ferestrele.
Voi simți o mare ușurare când se va deschide o fereastră.
Dar aici nu sunt ferestre
sau, cel puțin, nu le găsesc eu. Și poate
este mai bine așa.
Poate lumina îmi va dezvălui altă tiranie.
Cine știe ce fel de lucruri aș putea vedea?
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ionic
Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morți.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îți păstrează încă amintirea!
Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viața lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troieni
Eforturile nostre-s ale unor oameni predispuși la dezastre;
eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Când suntem gata-gata să ajungem undeva,
să prindem puțină vigoare,
să devenim aproape curajoși și încrezători,
intervine întotdeauna ceva care ne oprește:
Ahile sare dintr-un șanț drept în fața noastră
și ne îngrozește cu strigătele lui violente.
Eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Credem că ne vom schimba norocul
dacă suntem fermi și îndrăzneți,
așa că acceptăm provocarea, gata de luptă.
Dar atunci când sosesc marile probleme,
cutezanța și fermitatea noastră pălesc;
spiritul nostru se clatină, paralizat,
iar noi ne strecurăm pe lângă ziduri
încercând să ne salvăm viețile prin fugă.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lui Antoniu
Dar când a auzit femeile jelind,
deplângându-i soarta nefericită
doamna cu gestica ei orientală
însoțită de sclavele care vorbeau o greacă stricată
mândria din sufletul lui s-a revoltat,
sângele roman s-a înfiorat de dezgust
și tot ce venerase orbește până atunci
viața lui tumultoasă din Alexandria
i se părea acum ceva anost și îndepărtat.
Iar el le-a cerut "să înceteze văicăreala,
acel fel comportament este nepotrivit.
Ele ar trebui să-i înalțe cântece de laudă
pentru ca fusese un mare conducător,
un om bogat și curajos.
Iar dacă acum a căzut, n-a căzut rușinos,
ci ca un roman învins de un alt roman."
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răgazul lui Nero
Nero nu a fost deloc îngrijorat când a auzit
ceea ce avea de spus Oracolul din Delfi:
" Atenție la vârsta de șaptezeci și trei de ani."
Mai era destul timp pentru distracții.
Avea doar treizeci. Răgazul
pe care zeii i-l acordaseră era mai mult decât destul
pentru a face față viitoarelor pericole.
Acum, un pic obosit, se va întoarce la Roma
dar, după toată acea călătorie dedicată întru totul plăcerilor,
oboseala era agreabilă:
teatre, petreceri pe terase, stadioane...
seri în orașele din Ahaia...
și, mai presus de orice, deliciul trupurilor goale...
Cam atât despre Nero. Departe, în Spania, Galba
își aduna și-și antrena oastea
Galba, în cel de-al șaptezeci și treilea an al vieții sale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Che fece...il gran rifiuto *
Vine pentru unii oameni o zi
când trebuie să pronunțe marele Da
sau marele Nu. Cel care-l are pe Da
deja în sufletul lui, rostindu-l,
merge onorat de toți și sigur pe el pe drumul drept.
Cel care refuză, nu se căiește. Întrebat iarăși,
El va spune în continuare nu.
Deși acel nu exact acel nu
îl va trage în jos întreaga lui viață.
* Titlul este o trimitere la Divina Comedie / Infernul lui Dante Aligheri, mai exact la al LX lea vers din al III-lea cânt: " Che fece per viltade il gran rifiuto " " Care a făcut, din lașitate, marele refuz" vers prin care Dante îl condamnă, pare-se, pe papa Celestino al V-lea, cel care, ales papă, "din lașitate" a refuzat pe 13 August 1294 tiara și scaunul pontifical.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O procesiune de preoți și de mireni
O procesiune de preoți și de mireni
fiecare strat al societății fiind reprezentat
trece pe străzile, prin piețele și prin porțile
faimosului oraș, Antiohia.
În fruntea impozantului alai
un băiat arătos, înveșmântat în alb,
cu brațele ridicate, poartă Crucea
puterea și speranța, sfânta Cruce.
Păgânii, atat de aroganți în ultimul timp,
și-au pierdut acum cumpătul
și părăsesc pe furiș procesiunea:
să-i lăsăm să stea departe, departe de noi
(atâta vreme cât stăruie-n erorile lor).
Sfânta Cruce este purtată-n față; ea aduce încântare și consolare
în fiecare colț al orașului unde trăiesc Creștinii;
iar aceși oameni temători de Dumnezeu, plini de bucurie,
stau în pragul ușilor și o întâmpină respectuoși,
puterea, salvarea universală, Crucea.
Acesta este o sărbătoare Creștină anuală.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Theodotos
Dacă ești unul dintre cei cu adevărat aleși,
ai grijă cum realizezi eminența.
Oricât de mult ești aclamat, oricât de mult
orașele premăresc marile lucruri pe care le-ai înfăptuit
în Italia sau în Tesalia,
orice onori
decretează pentru tine admiratorii în Roma,
extazul tău, triumful tău nu vor dura,
nici nu te vei mai simți atât de superior
superioritatea este ultimul lucru pe care-l vei simți
atunci când Theodotos îți va aduce, în Alexandria,
pe o tipsie însângerată,
capul nenorocitului Pompeius.
Și nu fi prea sigur că în viața ta
limitată, reglementată, prozaică
astfel de lucruri spectaculoase, oribile, nu se vor întâmpla.
Poate chiar în clipa asta Theodotos
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii lui Ahile*
Privindu-l pe Patrocles mort
cel atât de viteaz și de viguros, atât de tânăr
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în fața acelei lucrări a morții pe care trebuiau s-o privească.
Și-au înălțat capetele, și-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
și l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viață, ucis,
doar carne și-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viață la marele Nimic.
Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori și i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetați
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiți mei căluți.
ce treabă aveați voi acolo jos,
printre pateticile ființe omenești, jucării ale destinului?
Voi nu cunoașteți moartea, voi nu veți îmbătrâni niciodată,
și, totuși, suferiți pentru niște dezastre efemere.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rea credință
Motto: "Deși suntem de acord cu multe lucruri relatate de Homer,
cu acesta nu suntem de acord... și nici cu Eschil nu suntem
de acord, când el o face peThetis să spună că Apollo
a cântat la nunta ei, celebrându-i copilul:
cum că el nu se va îmbolnăvi niciodată, va avea o viață
lungă și toate binecuvântările vor pogorî asupra lui;
iar când el a promis aceste daruri inima mea s-a umplut
de bucurie. Și-am sperat că buzele divine ale lui Apollo,
cel fluent și limpede în arta profeției, nu se vor dovedi false.
Însă el, care a proclamat aceste lucruri....
el este cel care mi-a ucis fiul...' "
(Platon, Republica, II-383)
Când Thetis și Peleus s-au căsătorit
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantine P. Cavafy despre viață, adresa este: