Cornelia Minda despre iubire

Sunt pământ

Sunt pământ şi 
de el mă dezbrac
ca de tot eul meu,
să rămân acelaşi 
sărman pribeag,
ce am iubit şi
iubi-voi mereu.

Nu am timp şi
nici vârsta seculară,
dar sunt pământ
şi în pământ o să,
mă întorc iară,
cu iubiri de o zi sau,
cu iubiri de o seară.

În lumea asta mare, 
plină de tot ce e rău,
eu sper şi cânt iubirea
uitând de neant şi greu

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşurează-mă

uşurează-mă de lacrimi şi durere
sufletu-mi ce prea lesne se pierde,
în vise de iubire - o părere
în care, naiv, tot mai crede.

alungă ale infernului păcate
de care-ntotdeauna m-am ferit,
salvează-ma acum, dacă se poate,
fiindcă, sincer, eu te-am iubit.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul albastru

Iubirea nostră,
un joc de copii
sau dans divin
al cocorilor albaştri,
cu corăbii de hârtie
pe infinite mări şi
cu mii de dorinţi,
rămânând doar
ce am uitat
pe o foaie albă
de caiet destrămat.
Ceaţă de argint
şi sălcii pe maluri.
Noi acum singuri
şi trişti suntem
ca ultimii cocori,
dar a mai rămas
doar... unul...
şi acela sunt eu
cocorul singuratic

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea tăcerii

Din tristeţea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.

Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
şi noi cavalcând
unde şi maree.

Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente

Te iubesc mare
cu a ta undă ce mă porţi în necunoscut,
te iubesc vânt
ce-mi aduci şoapte şi vis de dor neînceput,
va iubesc ochi
pierduţi, ca două mari corăbii fără cârmă,
vă iubesc sfioase
mâini pline de dorinţi, de dor fără urmă.

Te iubesc toamnă
cu nostalgia zilelor ce vara mi-o cheamă,
te iubesc mamă
cea chinuită, rătăcită şi fără de întoarceri,
te iubesc viaţă
cu ploi, vânt, ceaţă deasă, sălcii pe maluri,
te iubesc fiinţă
cu a ta credinţă, plina de iubire şi doruri.

Te iubesc cuvânt
ce-mi laşi liber spre tine, al meu tainic gând.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Noi şi
corabia noastră, un vis regăsit,
şi totuşi Doamne, unde-am greşit,
să rămân cu gândul neîmplinit.
cu stele de-a valma şi vis rănit.

Şi noi,
două inimi, doi aştri în noapte,
sub pavăza lacrimilor din zori,
îşi mai declară şi acum în şoapte,
că se iubesc, suind către zei nemuritori.

Dar eu,
îmi voi rostogoli suflarea cu norii,
între stânci şi valuri temute,
între cer luminos şi nopţi cu lună,
visând nesperat iubirea nebună.

Şi iar,
dincolo de ploi acum e un gol,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

M-am abandonat din nou
ţie mare,
pentru a uita câta ură e
pe pământ,
m-am lăsat îmbrăţişata
de tine Soare,
pentru a nu mă simţi
singura,
m-am lăsat mângâiata
de razele tale,
pentru a putea privi
la un mâine.
*
M-am lăsat mângâiata
de tine mare,
pentru a-mi spăla mintea
de tot
ceea ce-mi face atât de rău,
m-am abandonat în valuri
pentru a nu uita de tine

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mesagerul

Sunt mesagerul trecerii
acestui timp fără oprire,
al patimilor amanţilor tăcerii,
al păsărilor trezind elipse cerului.

Sunt o aripă a sufletului meu
şi a cântecelor din amurguri,
cu soare şi flăcări nestinse,
cu clipa sfioasa a iubirii vibrând,
printre dureri şi lacrimi căutând.

Mi-e sete de tine, chitara mea,
pierdută undeva prin vise şi zbor
în nopţi lungi şi triste când nu dormi,
printre muzici mult visate şi dor.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a trăi

Să mori încet
să te pierzi
pentru a-nţelege,
ceea ce
mintea-ţi zice
dar sufletul nu,
pentru a trăi
pentru a crede
în tot ceea ce nu e
sau poate
doar o nebunie.

Să mori încet
şi să închizi o uşă
care din întâmplare
ţi s-a deschis şi
tot din întâmplare
ţi-a furat inima.

Să mori încet

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!