Binele și răul
Ordinea și hăul
Conviețuiri găzduite
De minți tot mai obosite
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masochismul românului
Nu știm de unde vine,
Dar ăsta-i crezul său:
Cu cât îi e mai rău,
Cu-atât este mai bine.
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine cu binele complici
În competiție nasc hăul
Aici la noi răul cu răul
Se dovedesc a fi amici
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este evident: societatea nu a găsit încă modul de organizare care să satisfacă cu adevărat raportul dintre individ și societate. Dacă la nivelul adevărului suntem în situația de a alege mai binele dintre două forme de bine, la nivelul realului suntem aproape totdeauna puși în situația de a alege pe cel mai puțin rău dintre două rele. Dar starea de confuzie ca și incertitudinea sunt atât de mari, încât în momentul în care trebuie efectiv să alegem... dăm cu banul. Binele există cu certitudine numai în adevar. Dar dacă în real individul se îndepărtează de propriul adevăr, binele rămâne doar o iluzie. Iar existența devine un joc al incertitudinilor: din iluzii se nasc idealuri, iar idealurile nasc iluzii.
Corneliu Sofronie în Sensuri, Democrația la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bine și rău, dar cu o relevanță mică.
Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aș vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteți pentru democrație sau pentru dictatură?
Primul și al doilea (evident, bine dispuși): Da, într-adevar, aveți dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, mă rog, poate că e bine că ne minte... că trebuie să vândă și ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar și cu-al meu! Și dacă mă apucă în oraș... ce mă fac? Că toaletele, adică veceurile, noa, cum să spun... costă scump. Că au privatizat ăștia până și privata.
Reporterul: Credeți ca mai suntem ascultați?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca și până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieși dumneata după ora 9 seara... Ia să vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu vă mulțumesc pentru participare...
Primul: Să fiți sănătos...
Al doilea: Și să ne sunați, să ne spuneți când ne dați la televizor...
Primul: Că avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunați-ne, că auzim...
replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Sofronie despre bine și rău, adresa este: