Corneliu Sofronie despre devenire

La putere

E doar o părere,
Un gând blestemat:
Un cap la putere
Devine pătrat.

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am spus Luminii - soare
I-am spus cu gând curat
Cristos a înviat
Şi-am devenit o Floare

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este evident: societatea nu a găsit încă modul de organizare care să satisfacă cu adevărat raportul dintre individ şi societate. Dacă la nivelul adevărului suntem în situaţia de a alege mai binele dintre două forme de bine, la nivelul realului suntem aproape totdeauna puşi în situaţia de a alege pe cel mai puţin rău dintre două rele. Dar starea de confuzie ca şi incertitudinea sunt atât de mari, încât în momentul în care trebuie efectiv să alegem... dăm cu banul. Binele există cu certitudine numai în adevar. Dar dacă în real individul se îndepărtează de propriul adevăr, binele rămâne doar o iluzie. Iar existenţa devine un joc al incertitudinilor: din iluzii se nasc idealuri, iar idealurile nasc iluzii.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bisericuţele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiţi
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriţi
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-aşa hai-hui
Şi astfel şi românul are
Astăzi bisericuţa lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuţe
Şi ne jucăm de-a huţa, huţa
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuţa
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalţii clerici

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudăţeniilor" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia de dreapta proclamă ca adevăr libertatea devenirii fiinţei umane. Egalitatea este subordonată libertăţii - democraţiile de dreapta gândesc instituţii care să garanteze egalitatea de şanse a fiecărui individ privind libertatea devenirii sale. Dar responsabilitatea gestionării acestei libertăţi revine în exclusivitate individului. Democraţia de dreapta investeşte a priori individul cu o înaltă conştiinţa de sine pusă în slujba societăţii, libertatea individuală are un singur sens – cel social. Egalitatea este în condiţiile democraţiei de dreapta un concept implicit, explicit este conceptul de libertate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţiile de stânga ignoră faptul că noi nu ne naştem egali de la natură. Considerând inegalitatea noastră iniţială drept o eroare a naturii, democraţia de stânga încearcă să o corecteze impunând principiul egalităţii cu ajutorul instituţiilor statului, apelând în planul adevărului la concepte demne de tot respectul precum conştiinţa socială, sentimentul colectiv, marea familie socială. Dar această procedură s-a dovedit a fi o formă de anus contra naturii. Constrângerea fiinţei umane, în special constrângerea de natură psihică, are ca efect suprimarea libertăţii, libertatea este subordonată egalităţii forţate. Pentru că egalitatea în felul gândit de democraţia de stânga se opune, în fapt, libertăţii, egalitate şi libertate sunt două concepte care se opun până la anularea reciprocă. De aceea, în condiţiile democraţiei de stânga, libertatea devine doar un instrument de propagandă demagogică, folosit pentru manipularea maselor. În absenţa libertăţii, egalitatea este şi ea un concept artificial, iar împreuna nasc o democraţie iluzorie. Ajunsă în acest punct, democraţia de stânga eşuează în mod tragic, salvându-se doar prin dictatură.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim o viaţă ca oameni reali şi cu adevărul ascuns în noi precum o comoară. Adevărul devine astfel punctul de sprijin moral al fiecărei Fiinţe. O Fiinţă imorală înseamnă că nu şi-a descoperit comoara adânc ascunsă în ea... Fiinţa conştientă de existenţa acestei comori se autoexplorează toată viaţa, în căutarea acesteia. Iar acest fapt nu-i lasă timp pentru a comite fapte imorale.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!