Postări anonime
Anonimul, după mine,
Chiar și când e-un om de bine,
Scrie cu atâta teamă
Încât uită... cum îl cheamă!
epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal (2003)
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă, oameni buni, oameni buni, muri moș Arvinte... Să dusă cam repede că vedeț iel cam beu mult... că d-aia mi-e frică mie și cu Gheorghe... că-i zâsă doftoru că dacă mai biea moare, șî iel o țîne p-a lui: că iel moare dacă nu biea. Da săraca Frusina, zîc de nevasta mortului, plânsă iea ce plânse, da p-ormă dădu să se zbuciume ca șopârla,... că trebuia să-ngroape mortu. Să vedeț lucru dracului, oameni buni. Că-i zîsă primariu lu Frusina să nu mai cumpere coșciug de la Moș Andrei, că nu-i ieuropean... Că cică moș Arvinte dacă muri acu dupe anu nou, ie primu mort european din satul Zgârla. Așa că, zîsă primariu, înmormântarea lui moș Arvinte trăbuie să fie ca o sărbătoare pentru satu nostru. Că fanfara când îl duce pă ultimu drum, o să-i cânte Imnu Ieuropii.
citat din filmul serial Varvara, "Greu e, Doamne, cu Europa asta!" de Corneliu Sofronie (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereții sale, când înfațișa la vedere un trup serafic și doi ochi albaștri, încununați de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzația de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte și nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o știință. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citești Inventatul-Neinventatul rostit de însuși Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naște anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu ești sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt și câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înșelătoarelor cuvinte...
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.
Balada unui român mic (după: Balada unui greier mic de George Topîrceanu)
Peste case zgribulite
Peste drumuri zdrențuite
A venit așa deodată
Vestea cea întunecată
Slabă și zăludă, lungă
Atingând omul la pungă
Galbenă ca un mălai
Pe român să îl ajungă
Vine tocmai de departe
Risipind în evantai
Indexare
Fabrici moarte
Stropi de tină
Greve, vai!
Vine de la guvernare
Fumegând si-nlăcrimând
Intră la român în casă
[...] Citește tot
parodie de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua", după George Topîrceanu
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candidatul caragialian: Onorabili concetățeni! Fraților! Ca orice român... ca orice fiu al țărișoarei sale... mă gândesc la țara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur țara noastră are. Avem...! Întrerupeți-mă, fraților, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucățica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu și voi! De aceea, vă cer să mă votați! Sunt onorat să mă votați! E o onoare și pentru voi să mă votați! Nu pentru mine, pentru țărișoara mea! Și-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Și NATO! Și UE! Trăiască românul!...
replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectele aberațiilor justițiare
Când omu-onest e-ntemnițat
Iar hoțul-omul vinovat
E liber și... e prețuit
Te temi să fi azi... om cinstit!
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoaște-te întâi pe tine
Dar dacă te încearcă teama
De-a te cunoaște-atunci ia seama
Renunță! Te cunoști prea bine
catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetățeanul: Aici este Biroul de obiecte pierdute?
Funcționarul: Da! Dumneavoastră, ce-ați pierdut, vă rog?
Cetățeanul: Capul!
Funcționarul: Ce formă are capul dumneavoastră?
Cetățeanul: E ca mărul! Seamănă cu un măr!
Funcționarul: Adică frumos pe dinafară și putred pe dinăuntru?
Cetățeanul: Păi nu... că nu e măr, e cap... e cap, domnule, înțelegeți? Cap!
Funcționarul: Ce aveați în el?
Cetățeanul: Idei... Adică... ceva idei.
Funcționarul: Bune sau proaste?
Cetățeanul: Cum să vă spun... aveam idei, dar nu știam cum să le exprim...
Funcționarul: Deci nu era capul fără idei, ci ideile erau fără cap.
Cetățeanul: Cam așa ceva!
Funcționarul: Aha! Mi-e teamă să întreb unde lucrați.... dar bănuiesc! Ce mai aveați în cap?
Cetățeanul: Un litru de coniac! Știți.... am participat la un protocol... lume bună, străini mulți.
Funcționarul: Un litru de coniac? Cam mult!
Cetățeanul (nervos): Normal! Altfel nu-l pierdeam!
Funcționarul: Avem aici mai multe capete pe care nu le revendică nimeni! Așa că dacă doriți un alt cap decât al dumneavoastră...
Cetățeanul: Ar fi o idee... Dar știți, ce? Mai bine renunț!
Funcționarul: Renunțați? La ce renunțați?
[...] Citește tot
replici din Unda veselă, sceneta "Biroul de obiecte pierdute" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Sofronie despre frică, adresa este: