Mă, oameni buni, oameni buni, muri moș Arvinte... Să dusă cam repede că vedeț iel cam beu mult... că d-aia mi-e frică mie și cu Gheorghe... că-i zâsă doftoru că dacă mai biea moare, șî iel o țîne p-a lui: că iel moare dacă nu biea. Da săraca Frusina, zîc de nevasta mortului, plânsă iea ce plânse, da p-ormă dădu să se zbuciume ca șopârla,... că trebuia să-ngroape mortu. Să vedeț lucru dracului, oameni buni. Că-i zîsă primariu lu Frusina să nu mai cumpere coșciug de la Moș Andrei, că nu-i ieuropean... Că cică moș Arvinte dacă muri acu dupe anu nou, ie primu mort european din satul Zgârla. Așa că, zîsă primariu, înmormântarea lui moș Arvinte trăbuie să fie ca o sărbătoare pentru satu nostru. Că fanfara când îl duce pă ultimu drum, o să-i cânte Imnu Ieuropii.
citat din filmul serial Varvara, "Greu e, Doamne, cu Europa asta!" de Corneliu Sofronie (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe, poate bucurie
Aceeași oglindă pustie
Când moartă, când vie...
Lacrimă târzie
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne naștem, plângând
Trăim țipând
Cum am putea cu-astfel de muze
Muri cu zâmbetul pe buze?
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunând viii cu morții
Din trecut, din viitor
Tragic sau cu mult umor
Viața e cobaiul sorții
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba română
Limba noastră - cruntă soartă
E ucisă zi de zi
De-agramați, și-astfel va fi
Prea curând o limbă moartă.
epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Când privești aripile-i înfrânte
Poți în multe feluri a gândi:
Ea cântă știind că va muri?
Sau muri fiindcă-ndrăzni să cânte?
epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidelor (parodie epigramatică după George Lesnea)
Partidul e-n toate, sunt toți cei ce-au supt
O țară tot mai săracă sub soare
E-n pruncu-avortat și în omul corupt
E în speranța ce zilnic ne moare
epigramă de Corneliu Sofronie, după George Lesnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catârul. Epitaf
Mereu, mereu capsat
Și într-o doară
S-a încăpățânat
Subit, să moară!
epitaf epigramatic de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste după cel de-al treilea război mondial
Iubito n-avem nici un nume
Doi prieteni buni, veniți la mal
Nu ne-am lăsat uciși de Lume
Nici de războiul mondial
Ne-am tras la loterie sorții
Și-am înviat devreme-n zori
Am pus iubirea-n calea morții
Și am ieșit învingători
Tu ești de-acum o Evă dulce
Iar eu doar un Adam stingher
Ce-așteaptă noaptea să își culce
Firavul trup pe-un colț de cer
Suntem doar noi pesemne-n Lume
Dintre iubirile ce-au fost
Și ne mințim c-avem un nume
Și ne mințim c-avem un rost
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog la crematoriu (În țara în care votează și morții)
În mână cu cenușa funerară
A întrebat, știind că-i oportun:
- Pe ăsta în ce urnă vreți să-l pun?
- Pune-l și tu în urna-electorală!
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată revelatia! Psihologul constientizează din ce în ce mai mult că obiectul său de activitate, indiferent dacă această activitate se referă la individ sau la organizație, este incertitudinea. Este jocul de-a râsu'plânsu'! Omul contemporan este în același timp un dr. Jekyll și un mr. Hyde. In același om fac casă bună Mareția cu Nimicnicia, Clipa cu Eternitatea. Viața cu Moartea. Sănătatea cu Boala. Adevărul cu Minciuna. Cine invinge?
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Balada unui român mic (după: Balada unui greier mic de George Topîrceanu)
Peste case zgribulite
Peste drumuri zdrențuite
A venit așa deodată
Vestea cea întunecată
Slabă și zăludă, lungă
Atingând omul la pungă
Galbenă ca un mălai
Pe român să îl ajungă
Vine tocmai de departe
Risipind în evantai
Indexare
Fabrici moarte
Stropi de tină
Greve, vai!
Vine de la guvernare
Fumegând si-nlăcrimând
Intră la român în casă
[...] Citește tot
parodie de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua", după George Topîrceanu
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă întorc smerit
În mine ca-ntrun port
Zilnic la asfințit
M-asteapta - un pește mort!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-aplec peste pagina scrisă
Dar timpul țâșneste din carte
Pe fereastra larg deschisă...
În urmă rămân frunze moarte
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul își are originea în naștere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea nașterii continue, lumea realului - a morții repetate. Vina aparține realului și este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparține adevărului și el există ca necesitate. În lumea adevărului sălașluiește păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator și întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Sofronie despre moarte, adresa este: