Corneliu Sofronie despre noapte

Te simt cum visezi – a câta oară?
În celula mea originară
Cu capul plecat pe un atom de dor
Noapte bună, iubito, somn uşor!

Pentru politician
Azi, mâine, la anul...
Ziuă, noapte, banul
Are miros de... ciolan

Natura ca pe-un handicap
În lungul şir de nopţi şi zile
La mulţi călcâiul lui Ahile
L-a pus ceva mai sus. La cap!

Draga mea e ca un soare
Şi de-aceea uneori
Peste noapte îmi dispare
Şi revine-abia în zori!

Dintre ziduri glăsuieşte
Ana cu ciudate şoapte,
Tot ce ziua se zideşte,
Tot se fură peste noapte!

Alergăm, eu şi Luna plină
Eu mai repede, ea mai încet
Ea visătoare, iar Eu... poet
Ce noapte frumoasă, senină!

Textele de mai jos conţin referiri la noapte, dar cu o relevanţă mică.

Pasărea care din proastă povaţă
Să latre noaptea la lună învaţă
Cum latră bezmetic câte-o căţea
Să zboare spre cer nu va mai putea.

Iubito n-avem nici un nume
Doi prieteni buni, veniţi la mal
Nu ne-am lăsat ucişi de Lume
Nici de războiul mondial

Ne-am tras la loterie sorţii
Şi-am înviat devreme-n zori
Am pus iubirea-n calea morţii
Şi am ieşit învingători

Tu eşti de-acum o Evă dulce
Iar eu doar un Adam stingher
Ce-aşteaptă noaptea să îşi culce
Firavul trup pe-un colţ de cer

Suntem doar noi pesemne-n Lume
Dintre iubirile ce-au fost
Şi ne minţim c-avem un nume
Şi ne minţim c-avem un rost

Nimic din tot nu ne mai place
Şi ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Şi mii de morţi sunt mărturia
Când însăşi viaţa ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi nu mai punem preţ pe carte
Şi am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din şoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Pentru a recomanda secţiunea cu Corneliu Sofronie despre noapte, adresa este:

Căutare