Ieri securiști, azi parlamentari
Viața nu se-ndură
Soarta să le-o curme,
Azi nu bat, ci fură
... Făr-să lase urme!
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie
Înaintea erei noastre
Au trecut pe-aicea dacii.
Ca mai ieri, lăsând dezastre,
I-au urmat... aplaudacii!
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe goale
Venind din trecut
Pe drumuri pustii și banale....
În căutarea sensului pierdut
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunând viii cu morții
Din trecut, din viitor
Tragic sau cu mult umor
Viața e cobaiul sorții
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii
Că-s de azi sau din trecut,
Prietenii sunt ca și banii:
Mai ușor sunt de făcut
Decât să-i păstrezi cu anii
epigramă de Corneliu Sofronie din Povestiri bicolore
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecințe ale modei exagerate
Copilul mic azi nu se ține
Ca ieri de fusta mamei lui,
Neajungând la ea prea bine,
Preferă părul tatălui!
epigramă de Corneliu Sofronie din revista "Urzica" (1975)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Șansă" românească
Trecutul - ca un mare spin,
Prezentul - ca un negru nor,
În prea fatidicul destin
Bine... că n-avem viitor!
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereții sale, când înfațișa la vedere un trup serafic și doi ochi albaștri, încununați de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzația de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte și nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o știință. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citești Inventatul-Neinventatul rostit de însuși Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naște anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu ești sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt și câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înșelătoarelor cuvinte...
Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Candidatul caragialian: Onorabili concetățeni! Fraților! Ca orice român... ca orice fiu al țărișoarei sale... mă gândesc la țara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur țara noastră are. Avem...! Întrerupeți-mă, fraților, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucățica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu și voi! De aceea, vă cer să mă votați! Sunt onorat să mă votați! E o onoare și pentru voi să mă votați! Nu pentru mine, pentru țărișoara mea! Și-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Și NATO! Și UE! Trăiască românul!...
replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Sofronie despre trecut, adresa este: