Corneliu Sofronie despre visare

Te simt cum visezi – a câta oară?
În celula mea originară
Cu capul plecat pe un atom de dor
Noapte bună, iubito, somn uşor!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul ţi s-a împlinit
Şi râzi, în soare, fericit
Visele - flori inedite
Tremură neliniştite

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin amar

Popor păstor de vaci şi oi
Preocupat din vremi nescrise
Doar să-şi acopere nevoi
Nicicând să-şi împlinească vise

epigramă de Corneliu Sofronie din Povestiri bicolore, Epigrame
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanii electorale. Manipulări

Că-i Băsescu, Bush... de Gaulle,
Ei pun vise pe nămol,
Apoi prin decrete scrise
Pun nămolul peste vise.

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută în orice zi
Căci vei găsi
De cauţi destoinic şi bine
Marele Vis pierdut în tine

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la ruşi la Bush. Întrebare

Vis de libertate
Iată ce-am ales
Dar schimba-vom toate
Niet-urile-n Yes?

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Şi ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Şi mii de morţi sunt mărturia
Când însăşi viaţa ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi nu mai punem preţ pe carte
Şi am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din şoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanităţii din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăieşte cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viaţa individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înşiră ca mărgele pe aţa vieţii, clipă lângă clipă. Totuşi, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existenţial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconştient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesităţi care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanţa de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate

Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol şi bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de veghe e starea realului. Starea de vis e starea adevărului. În starea de veghe trăim în spaţiu. În starea de vis trăim în timp, simultan în toate dimensiunile timpului. Aşa pare - că doar în iluziile noastre trăim în Timp. Că numai Timpul are Timp, în rest, tot ce putem denumi prin Restul, are numai spaţiu.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpi eroici (Cu gândul la măreţele mitinguri electorale de pe stadioane)

Ne tragem sufletul striviţi de bine
Norocul ne petrece-n chip şi fel
N-avem chiloţi de când salariul vine
Cam pe un sfert din cât înseamnă el
De când guvernu-n goana lui nebună
Ne pune bir, iar birurile cresc
Pe tot ce e sub soare şi sub lună
Şi pe chilotul nostru românesc
Dar facem faţă zilei cu onoare
Suntem un neam de mândri şi sfătoşi
De aceea azi purtăm - mândria-i mare!
Găoacii vechi rămaşi de prin strămoşi
Şi peste găuri punem câte-un petic
Cu gesturi de tandreţe şi alean
Şi exultăm rupturile, patetic
Rămase de la daci, de la romani
Nici gumă la chiloţi n-avem, se ştie
Ne curg şi dedesubturile-n jos
Dar idealuri înălţăm o mie
Şi mii de vise ţesem credincios

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua" (1991)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!