Pomul de iarnă
O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani
Să-ți fie mai ușoară țărâna casei noi
să-ți lumineze calea făclii de ceară moi
E ziua de pe urmă a unui an nebun
și nu îmi aflu tihna, și nu știu ce să spun
Un pom de iarnă arde la fiecare geam
pocnesc colindătorii din bice mari de hram
Cât de frumoasă-i viața, și sufletul ce plin
când scapără-n potire podgorii de rubin
Doar eu rămân cu tine, doar eu te priveghez
legenda ființei tale sub pleoape mi-o așez
Dezlănțuită-i lumea, departe de noi doi
deșertăciunea vieții va fi mereu în toi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
Și-mi mai aduc aminte de-un Crăciun
la gura sobei proaspăt văruite
se deslușea cum viscolul nebun
surpa departe staule de vite
La bariera noastră de oraș
prindeau contur povești medievale
troianul sărăciei, uriaș
scotea pe hornuri fumuri lungi de jale
Sorbeam colinde vechi din gura ta
să nu ne facem legea de rușine
și plugușor, și cântece de stea
împletituri păgâne și creștine
Și nu era ca tine pe pământ
un alt tezaur viu de bunătate
tu risipeai un duh așa de sfânt
sub bolta casei noastre fermecate
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textele de mai jos conțin referiri la nebunie, dar cu o relevanță mică.
Flautele fricii
Sat de lemn, biserică de piatră
cum s-a dus copilăria mea
în cadența ploilor de toamnă
nicovala soarelui pleznea
Timp înalt și fără nici o grijă
nu știam ce vreau și cine sunt
flori de cositor topit pe plită
pocnitori de fosfor și pământ
Anii mei de glorie supremă
demiurg am fost, și nu credeam
ce n-aș da acum să-ntorc ocheanul
să mă văd din nou copil la geam
Să simt iar mirosul sărăciei
ca de rufă înflorată-n ger
să-l aud pe tata de cu noapte
cum se rade cu un ciob de cer
Te revăd la vremea de cireșe
te revăd în jilț de iarnă grea
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treziți-vă, români, sau veți pieri!
Ne-am adunat la căpătâiul țării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuțitul scârbei i-a ajuns la os.
Au hărtănit-o ca pe-o căprioară
și lupi, și corbi, și câini fără stăpâni
trag toți de ea, o rup în colț de fiară
țigani, maghiari, arabi, evrei, români.
Așa-i democrația, ni se zice,
sub masca ei se jefuiește tot,
Consiliul Europei ne dă bice,
Suntem paralizați de-un vast complot.
A fi român e-o vorbă de ocară,
a-ți apăra hotarul - e stupid -
prin pușcării trag generali să moară
iar bișnițarii și-au deschis partid.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1993)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea Valpurgiei
Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."
Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.
Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.
Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.
Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Vadim Tudor despre nebunie, adresa este: