Femeile forțate să poarte centură de castitate visează, în secret, să ajungă pe linia de centură.
Corneliu Vadim Tudor în Parfumuri și culori (20 noiembrie 2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Plaudite amici
Eu știu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creștinește ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!
Da, îi aplaudăm pe morți
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porți
Acelor ce-și bat joc de țară.
Pe cine vreți să salutăm:
Pe cei ce mint fără rușine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!
Așa că dăm în cimitir
Expresia recunoștinței
Zvârlim un fir de trandafir
Și plângem din adâncul ființei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă
Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în țări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn ușor"?
Eu știu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la școală ca un zdrențăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alții le vărsau pe jos.
Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, și bani de buzunar
Dar eu, măicuțo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.
Când nu mă vede doamna-nvățătoare
Eu scot fotografia și-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", și cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.1 Decembrie - Transilvania
Tu, Transilvanie neprihănită
Trasă de râuri ce curg perechi
înstrăinată de-o grea ursită
de trupul poporului nostru străvechi
Leagăn etern sanctuarelor dace
rai al iubirilor noastre dintâi
tu n-ai trăit nici o oră de pace
stâlpi funerari ai avut căpătâi
Jaful cel crâncen, spinii din gură
orice zidire ți se surpa
vale a plângerii, loc de tortură
supplex valah, Transilvania mea
Dar după veacuri negre de fiere
se deșteptară viscolitori
urmașii Romei să-ți dea putere
purtând la arme frunze și flori
În prag de iarnă, când se adună
tainele lumii pe lângă foc
și când zăpada mușcă din Lună
și-n vin dă floarea de busuioc
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Vadim Tudor despre visare, adresa este: