Prietenii mei din pământ
Prietenii mei din pământ
Așteaptă întâia zăpadă,
Atunci le va da Duhul Sfânt
Puterea să iasă, să vadă.
Ca grâul ei vor încolți
Ca iarba vor râde la soare
Și trîmbița-n cer va vesti,
La toți, Învierea cea mare.
Acum e nevoie de ei
Acum să le cerem dovada,
Ușori sunt, și-atâta de grei
Pe cai nărăvași ca zăpada.
...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...
E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veșnice-n munți s-au topit
E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii și pier
și cei nenăscuți tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer
Oh, Doamne, și umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde
Tu vino cu mine, femeie, îți jur
te-oi face să rîzi și să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...
poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre în lan de grâu
Ca tine sunt de singur și pustiu
mă mistuie o floare carnivoră
ce-am fost cândva și ce puteam să fiu
își sună vara cea din urmă oră
Adorm în pacea lanului de grâu
sunt plin de răni și hăituit ca tine
vin îngeri buni cu secera la brâu
și-n urma lor vor încolți ruine
Tu, pasăre cu trupul de zăpezi
cu puii sfârtecați de discul Lunii
sortit îți este ție să mă vezi
cum mă încredințez deșertăciunii
În poezie mă îngrop de viu
destinul meu se varsă vast în stele -
ca tine sunt de singur și pustiu
tu, pasăre a tinereții mele...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinare aprinse pe râu
Plutesc felinare pe râu
cuminți călăuze spre moarte
corăbii de ambră și grâu
topite în cețuri, departe
Le facem cu mâna, blajini
de nu ni s-ar pierde solia
vecernia tremură-n crini
acum se-nfiripă magia
E ora când cei ce-au rămas
înalță orații de jale
precum un Orfeu fară glas
orbit de făclii vegetale
Plutesc felinare-n armuri
de gânduri ce nu se destramă
spre câinele cel cu trei guri
ce rupe sigiliul la vamă
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zăpadă, dar cu o relevanță mică.
Ieșirea din iarnă
Începe astrul iernii măreț să se topească
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug
și-n urma lui rămâne o țară românească
mai pură și mai plină de semne de belșug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii și ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.
Azi, suflă băltărețul ca soarele prin lupă
surpând împărăția zăpezii pe pământ
un singur colț al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generații
de vietăți și ierburi cu trup îmbălsămat
și-n nopți de ovidenii simți cum tânjesc Carpații
de aurul și vlaga care le-au fost furat.
Împung orbește puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pace vouă!
Nicicând n-a fost un Paște mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creștini.
E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt și e păcat.
N-au învățat, se pare, nimic din Atlantida
Și nici din Hiroșima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer și cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.
Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Și pelerini cu torțe și scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfințit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Stampă de toamnă
A venit toamna, cu copaci desfrunziți
Păsările se duc ca niște copii nedoriți.
Ploaia și vijelia și-au ieșit din țâțâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.
Parcurile au degradeuri de-aramă și aur
Frunzele zornăie ca niște monede-n tezaur.
Le scutură vântul și cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.
Amurgul e mov ca oul de Paște
Bacovia sudează țigări printre sfintele moaște.
Bunici zgribuliți, cu copiii de mână
Merg iarăși la școală ce demon îi mână?
Prichindeii se vor rușina cu ei într-o zi
Și, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Decembrie - Transilvania
Tu, Transilvanie neprihănită
Trasă de râuri ce curg perechi
înstrăinată de-o grea ursită
de trupul poporului nostru străvechi
Leagăn etern sanctuarelor dace
rai al iubirilor noastre dintâi
tu n-ai trăit nici o oră de pace
stâlpi funerari ai avut căpătâi
Jaful cel crâncen, spinii din gură
orice zidire ți se surpa
vale a plângerii, loc de tortură
supplex valah, Transilvania mea
Dar după veacuri negre de fiere
se deșteptară viscolitori
urmașii Romei să-ți dea putere
purtând la arme frunze și flori
În prag de iarnă, când se adună
tainele lumii pe lângă foc
și când zăpada mușcă din Lună
și-n vin dă floarea de busuioc
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Vadim Tudor despre zăpadă, adresa este: