Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre somn

Somn ușor

Fluierul nu contenește,
Din zori pân-la asfințit.

Ce frumos, frumos doinește,
Cel ce cântă românește,
Îl auzi, te liniștește.
Seara-i obosit.

De pe "râtul" de la cruce
Vin oițele ciopor.

Ele nu mai par năluce,
Când batalul le conduce,
La un staul să se culce.
Somn ușor.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (intern) (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la somn, dar cu o relevanță mică.

Visele sunt totuși - vise

În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniștit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,

După perdeaua neagră a norilor mai reci
Și umbra ta dispare, „Tu” razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci brațele-mi sunt scurte și nu pot să le-ntind.

Apari în altă noapte, dar... altfel precum ești
Și-mi răscolești în suflet cu totul alte vești,
Știute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.

Apari ca o « Nălucă », te joci ca un „Nătâng”
Și dispărând în noapte eu mă trezesc și plâng.
Spre un destin mai „nobil” am porțile închise,
Căci zilele sunt „fapte” iar visele sunt... - „vise”

poezie de (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau „somnul” liniștit

Am muncit din greu, o viață-ntreagă,
Ca să adun un ban și să vă cresc.
Să am de-un leac căci viața mi-e beteagă
Și cine știe? Un doctor să-mi plătesc.

Am muncit din greu, cu veșnica speranță
Să las în urma mea ce eu nu am avut,
Viață infantilă și nici adolescență,
Nici cui să îi spun tată! Căci nu l-am cunoscut.

Am muncit din greu să cresc două vlăstare,
Cu palmele-mi tocite și capul mai plecat,
Să nu-mi spună copii vorbe de indignare:
- Ce ai lăsat în urmă? Când eu voi fi „plecat”.

Am muncit din greu s-ajung un… „oarecine”,
N-am fost un pierde vară pe unde am lucrat,
Crezând că și nepoții se vor mândrii cu mine,
Cu multul sau puținul, în ani, ce-am adunat.

[...] Citește tot

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă… Eroilor neamului

„Un fir de iarbă verde, din lutul lor să crească,
Pe dâmburi de morminte, un crin să înflorească.
La crucea lor urmașii, să lase-un jurământ:
Decât umili în lanțuri, mai bine… În mormânt”
Corneliu

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. «O… Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.

La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Înfrânt-au cu credință, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,

[...] Citește tot

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (5 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre chipul tău femeie

Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar… dispare.

E un semnal ce cheamă
și mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,

De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar… zboară: -ciocârlie.

Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?

[...] Citește tot

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne închinăm la crucea lor

Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mreajăle uitării zac mii de osăminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloante și bombe cu văpaie.

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. « O… Dulce Românie ! »
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.

La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
Dar n-au trecut urgia și ura omenească,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean - NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mormântul tău, "Măicuță"

Se oprește lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace și se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristețe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrățișa cu dor
Și o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost și ce-a făcut,
De când ea se odihnește, generații au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o șchioapă, ai nevastă, ai și prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ți amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru și castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut și-mbătrânește de atâta vânt și ploaie,
Lângă crucea ce-nverzește, de licheni și mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ți povestesc viața, ce-am trăit-o și-o trăiesc,
Anii buni sau triști de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne închinăm la crucea lor

Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mrejele uitării zac mii de oseminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanțe și bombe cu văpaie.

Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-ntrejească țara. «O… Dulce Românie!»

Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.
La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,

De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,

[...] Citește tot

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea de vară

Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ți iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.

Peste deal apare o stână,
Clopotul a răgușit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.

Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.

Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viața mea-i compusă
Să stau nopțile să scriu.

[...] Citește tot

poezie de din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea lui Gheorghe

Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristețe și jale,
Pentru copilul ce trăiește o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.

Scoală Teofile și-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineață, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Și simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu și prea des tușesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai pășesc.

-Vin și eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simți bine!
Sau iei și copilul să meargă cu tine?
Să poți trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.

- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legați la căruță pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Singurătate

Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.

Pe peretele din față,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezește
Singuratec precum luna.

Răvășit dar cu speranțe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l țin în brațe
Cum vine așa dispare.

Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai plutește,
Dar nu pot că e vremelnic
Și din nou mă părăsește.

[...] Citește tot

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mă las trântit de "valuri"

Nu am adormit în posturi, n-am tras sfori sau brăcinare,
Chir de m-au târât pe coate, cu "afetul" în spinare.
În postul de santinelă nu am moțăit vreodată,
Fiind că patria mi-e sfântă, recompensă... fără plată.
Am jurat credință sacră și-am depus un jurământ
Să fiu țării de nădejde, până voi intra-n mormânt.
Știu că multora le place să m-adulmece cum pot,
Să-mi fure credința sacră, să mă cumpere cu-n... "zlot".
Dar eu!" Nu sunt de vânzare, unora ce-mi vor doar votul,
Nici chiar unor "manechine" ce se dăruie cu totul.
Am crescut în vremuri grele, generate de războaie,
M-am călit precum o stâncă, pe arșiță și pe... ploaie.
Și de-aceea aș vrea Doamne! Să trăiesc până când veacul
O să spulbere mocirla, o să dea la toate leacul.
Rănile să nu ne doară, să ne vindecăm rănirea,
Dacă vrem? Avem puterea, doar aste ne e, menirea.

Nu m-a fraierit trecutul, nici prezentul n-o s-o facă,
Fiind că n-am fost o povară, nici nu am crescut în "clacă".
Sentinelele de suflet nu au sforăit în... posturi,

[...] Citește tot

poezie de din Freamăt de gânduri (30 octombrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre somn, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info