Am avut prea multe nopți nenorocite la viața mea. De ce nu și-ar merita dreptul la amintire?
citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (30 aprilie 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea când am avut cerul la picioare
însera fantomatic
stelele alunecau printre nori
una câte una
ca într-o joacă
de parcă dumnezeu ar fi vrut
să ne pună cerul la picioare
înainte de sosirea întunericului
stelele acelea păreau vii
se prindeau de ramurile copacilor
de genele tale
străluceau
abia atunci am înțeles
cum se nasc licuricii
iar tu zâmbeai
cu mâinile sub ceafă
întinsă peste universul redefinit
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocor
De-ai ști, iubito, cum îmi plâng cocorii
cu lacrimile zărilor ucise
atunci când taie drumuri lungi prin norii
desfășurați peste povești nescrise.
Nici n-ai să crezi de-ți voi cânta la tâmplă
sau de voi recita, duios, sonete,
dar zborul lor în mine se întâmplă,
plesnindu-mă cu foame și cu sete.
Pe aripi dus-au dramele acestea,
sfidând tărâmuri aspre și străine,
în trupul meu se scrie azi povestea
unui cocor ce zboară către tine.
Ca un cuțit se răsucește timpul
și sângerează-n noapte anotimpul...
sonet de Cristian Lisandru din Sonete (4 martie 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața sa se deschideau două drumuri, ca două guri flămânde ale unui destin-vânător pe care nicio strategie elaborată minuțios, pe timp de zi sau de noapte, nu l-ar fi putut păcăli vreodată, în fața sa se deschideau două drumuri, ca două condamnări la moarte, pe care dintre ele o vei alege până la urmă?, dar întrebarea nu se desprinse de pe buze, iar drumurile acelea pietruite unduiau în fața sa, bizare, părelnice, tăiate în utopie și străjuite de insinuări abia date în pârg...
Cristian Lisandru în Două drumuri (mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb. Buzele sângerii sparg monotonia imaculată, eu mă apropii de ele și le sorb toată setea de dragoste. De sub paltonul lung până la glezne, inima ta bate furibundă, iar buzele înroșesc noaptea albă în timp ce devenim, tăcând, un singur om de zăpadă.
Cristian Lisandru în Alb (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Ultima noapte a ultimei ierni
întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viața mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înțeleagă
sensul criptic al propriei naivități
râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinți strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud
iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rezolvat atâtea enigme în unele nopți, am trecut prin atâtea aventuri și mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranțe și porți de vis absurd, încât, atunci când viața și-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri și m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.
Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Cristian Lisandru despre noapte, adresa este: