Citate despre Cupidon și moarte
citate despre Cupidon și moarte (inclusiv în versuri).
- Eros
- Eros este cel mai vechi zeu și dintre toți zeii cel mai vrednic de cinstire, cel mai în măsură să dea oamenilor virtute și fericire, în timpul vieții și dincolo de moarte.
definiție celebră de Platon în Banchetul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi și moartea
A murit mister MdR, respira și după opt ore,
Respira și după ani de zile, ca faraonii,
Înțeleptul stă la masă cu moartea, o învață bunele maniere,
Trăim între spasm și orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros și domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânța moare și dă rod, asta a înțeles și Iov, nefericitul,
Nu este un eșec nici moartea, eșecul nu este decât un început,
O revoluție propusă la masa de cărți, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativității, deștepte chestii, dar
În fața ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-ați de haptonomie?
Vom trăi în frumusețea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui și aerul respirației, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morți merg în urmă și se roagă.
Destul, om vedea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul speranței
De crezi că ți-am plăcut în astă seară
Și simți că mâine vei vibra de dor,
Dă-mi semn să-mi fac din suflet o vioară,
Să-ți cânt iubirea și apoi să mor.
Pe Cupidon să nu-l lăsăm să piară,
Pătrunși fiind de-al dragostei fior,
De crezi că ți-am plăcut în astă seară
Și simți că mâine vei vibra de dor.
Sărutul tău e-o rază-n primăvară,
E un acord de glasuri într-un cor,
Pe chipul tău vreau zâmbetul s-apară,
Răspunde-mi cu iubire, te implor,
De crezi că ți-am plăcut în astă seară.
rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea a paișpea
Scrisoarea a III-a se întoarce
(poem aproape psihiatric)
Îți scriu, iubito, zăpăcit ca o meduză
Băgată-n cadă și-mbătată cu clăbuc,
Am aranjat: ne luăm cetățenia găgăuză
Și din iubire ne vom interna la balamuc.
Te-aștept la poartă să-ți sărut iar gărgăunii,
Să vii cu ruj pe buze și cu păr frumos,
Că de-mbrăcat îți dăruiesc aici nebunii
Vreo cinci cămăși de forță marca Boss.
Am pile mari, ne dau apartamentu-n care
Au stat napoleoni și hitleri și tutankamoni,
E logic pentru o dragoste așa de mare
Pe care-o doare-n Freud de neuroni.
Mânca-vom pui de eros și pastile rare
Așa cum șade bine zăpăciților de-amor,
[...] Citește tot
poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros și melancolie
Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet
Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară
Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
nici departe nici aproape
Suflete nemângâiet
hai dă(-ți) moartea mai încet
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Cupidon și moarte, dar cu o relevanță mică.
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Misterele nopții
Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetișor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe șopotinde,
Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
Îi resaltă ușurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.
Două umbre, albicioase
Ca și fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Și se sting ca două stele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astigmatism ideatic
[spunere albă]
În coaja mormântului crește floarea unei singure clipe,
tu ești o culegătoare de taine cu buzele, acelea vorbind întuneric,
la fântâna cu lumină Domnul decojește sicrie
până la absența cărnii din poemul neființă
în sacrul tău e o tăcere de diamant, lucitoare în văzul sângelui,
cel ce în patimi răstignit e pe crucea lui Eros
Nu mă numi încă văduv,
pot face dragoste cu tine și-n inexistența ta,
când voi muri Cenușa va plânge,
resuscitarea nu mi se poate grăi în ființă
doar tu, Pasăre, femeie
vei urca din scrum și vei face dragoste cu mine
într-o necrofilie puerilă...
așchia nu sare departe de trunchi, pruncul se va naște mort
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros și melancolie
Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet
Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară
Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
din departe și aproape
Suflete nemângâiet
hai dă moartea mai încet
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
Să pot să fac eu unic lume, așa aș vrea,
Și-n fiecare zi să ți-o dau ție, o alta nouă!
Cum ghiocei și toporași se spală-n rouă
Să îți dau tot ce e mai pur, de ziua ta!
Eu singur să dețin norocul, de-aș putea
L-aș ține strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aș lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aș sta ascuns și ți-aș da tot, de ziua ta!
În câmp întreg de drog de vis te-aș dezmierda
De câte ori aș ști c-ai trup în suferință
Și-n zâmbet m-aș transfigura! De-ar fi putință
Bucurii zilnic ți le-aș da, de ziua ta!
Să nu duci lipsă de nimic te-aș răsfăța
Muncind din noapte până-n zi și din zi-n noapte!
Doar șansă s-am, n-aș fi nici vorbe, numai șoapte!...
M-aș face mall și Credit Bank, de ziua ta!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec lin
Hei, Moarte! Parcă ai întinerit.
Ești muza verde, iubită cu nuri,
Până și crinul a înmugurit
În cerul meu albăstrit de visări.
Hai, Moarte! Uită de neagra coasă
Ardă iadul, invită-mă la vals,
Bea vinul, așează-te la masă
Și-mbată-mă cu un cântec fals.
Hei, Moarte! Cărarea rece spre rai
S-a înroșit cu șapte păcate
Scrise cu sânge de Eros la nai
De spiritul ce naște lăcate.
Hai, Moarte! Și ziua gri de apoi
Cerne avan prin sita durerii.
Tu vii să mă iei zălog pe la voi
Cântec lin din lumina cântării...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
cu degetele spre cer fluieră un vânt
înnoptează un sentiment de iubire
în tine
se opresc săgețile lui cupidon
privesc prin corpul tău ademe
nitor șerpuiesc forme
se ridică
la cer odată cu degetele tale ridicate
o baladă rock
la tranzistorul din vechea mașină
din cimitirul de elefanți
ai ridicat ochii din favelă
și ruga se
- nălța o
dată cu ruga în chițăit de șobolani
note muzicale interpretate
- n noapte
până la răsăritul soarelui
sub mângâierea lui se naște favela
și moare tot a
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Lumina ce să fi fost
îi puteam fi pereche
chiar când se făcea vânt
nimic mai simplu să-i fi fost căzută pe aripi,
precum odinioară sălbaticii ademeniți
cu mărgele de sticlă și tot ce-mi imagina lumii;
atunci nu știam decât păcatul de-a muri
și el părea să-mi respire ultima dată viața,
atât de inofensivă lui, apoi, adunată în eros primar
ca-n apropierea totalei învingeri,
țipător, colorat și crud, lunecos
precum un pântece de șarpe
ce ne-nghițea egal,
dar viclenindu-mă femeie,
vechiul dans, adierea ori răvășirea
și șoapta dorinței de altele,
cum totuși putea îndestula în mine;
... i-am tot lunecat așa o vreme sângele
și am continuat a vorbi cu ridurile lui
atât de singure
[...] Citește tot
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros
Aripile lui Eros sunt pârjolite, arse;
În flăcări arde zeul, în vid, incandescent,
În noi, potir de rouă sălășluie de veacuri
Ce ar putea să stingă pojaru-ncins ardent.
Veniți pe metereze, castelele clădite
Din galbene banchize de aspru, crud nisip
Sunt mai tari ca bazaltul, nu-și prăbușesc culoarea
În profunzimi albastre și-adânci de infinit.
Căldura temporară a astrelor topite
Învăluie în haina-i uscată, noaptea clară:
Se împlinește ceasul când zeii singuratici
Pe rugurile-arzânde sunt condamnați să moară.
Ne-am prins în mâini credința și-am sugrumat-o sadici,
Abrutizați, dar teferi, i-am izolat ideea -
Și foamei animale ce ne-nfierbîntă-n sânge
I-am dărîmat statuia, dar nu i-am stins scânteia.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantanee
[vopsite în alb]
Din larva lui astăzi fluturele mâine zboară spre Luntre
clipa lui ieri ți-a întocmit banul de plată la Punte
când te-ai născut aveai deja Moartea în oase
existența e un pariu pierdut cu veșnicia
Uneori te locuiesc înțelepciuni
când noaptea e simbrie nesomnului, vopsită în alb
nenumele preacuvântului în hârtia cu tăcere,
în încă viețuire doarme neființa
pe tine te cunosc din pricina țâțelor tale
ce-și varsă imacularea dedesubtul poemelor de dragoste,
instantanee cu Dumnezeu, înrămate-n pereții odăii,
cruci aduc pe bustul meu cu degetele de a ține stiloul
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros dual
Femeie,
Între polul nord și sud,
Punte - pârghie de nud.
Sânii - bust de baricade...
Sub a clipelor arcade,
Fiori de amor, crescând
Din al brațelor pământ.
În al macilor săruturi
Trec împodobite umbre
De dorinți... Ascunsă taină
De lumina lor se umple
Și mai jos, pe dealul coapsei,
Unde dragostea se coace,
Lin alunecând, dorința,
Sufletului nu-i dă pace.
Nemișcare... gravă pândă
A plăcerilor deșarte, toate trec,
Se duc spre mâine
Până dincolo de moarte...
Un Adam și-aceeași Evă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raliuri nocturne
Ora trei
Umbrele au trecut, din nou, peste tăblia patului,
Peste pereții stacojii și luciditate.
Iedera ta înc-a rămas proptită-n geam,
Ca un papițoi nevolnic dus de rude la parastas.
Am fost în noaptea asta, precum am fost și-n alte nopți,
Când luna se zbătea-n zare ca un țânc epileptic.
Nu-i nimic... cântă-n continuare... unu și doi și trei și patru:
"Acolo demult, cândva, ședea iubirea,
Și tineri mulți la ea cătau fericirea.
Dar, ea, trufașă, precum îi este firea,
La moarte-i îndemna când le-ntâlnea privirea."
În camera cea mică, unde visele au venit să moară,
Ca într-o pădure veștejită parcă dintr-o altă țară.
Tic, tac, tic, tac, tic... orele se scurg, minutele se preling, secundele dispar.
Baletul orelor a devenit o horă tristă, jucată de meseni prea beți.
Tacite. A venit! Oare să mă duc să-i deschid? Să-i aștern inima degrabă?
Este ea ori altceva? Poate o solie la picioare să-mi cadă?
Cogite ergo sum.. unu și doi și trei și patru:
"În spelunca-ntunecată,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Alexandru Unterfingher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eutanasia îngerului meu
sunt plămădit
din carnea lui Eros și sângele lui Bachus
priviți-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomă alimentată de singurătate
în colivia oaselor este închisă o inimă
ce bate la poartă fără niciun răspuns
inima este și vie și moartă
pe jumătate înșelată
de propriul ecou
te simt dincolo de imaginație
dar mă aflu într-un timp fără spațiu și într-un spațiu acronic
(i se mai spune gaură neagră și vreau să atrag
toată materia ta)
secundele dansează striptease în fața plăcerilor carnale
cerșesc infinitului începutul sfârșitului
vreau să fiu Om așa cum simt eu Omul
să trăiesc printre culori
și nu printre cuvinte născute din euforia
de visuri și speranțe alb-negru
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Cupidon și moarte, adresa este: