Ca Afrodita
Ca Afrodita dulce și suavă,
erai un vis, erai o alinare
cu ochii tăi frumoși și tandri,
tu-mi ești mereu o stea în depărtare.
Numai luceafărul de sus doar știe
eu câte nopți am suferit frenetic;
O, Afrodita visurilor mele,
tu steaua mea din întuneric!
Erai o stea, erai o călăuză -
a unui suflet blestemat
ce s-a topit ca-ntr-o cascadă,
ca norii ce se prăbușesc în neant.
Curând, tu vei uita acele patimi
care au vrut să te înșele
un simplu dor al unei inimi
ce zace-n amintirea unei stele.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dănuț Cepoi despre suflet, adresa este: