Citate despre Danemarca și viață
citate despre Danemarca și viață (inclusiv în versuri).
Am crezut că trăim ca vitele, după ce am văzut un film despre creșterea vitelor în Danemarca.
aforism de Momcilo Mihajlovic din Din aforistica Serbiei, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nimeni nu trăiește cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducție. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi așază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăiește după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toții din clipa în care venim pe lume și tot acolo rămânem, cei mai mulți dintre noi, până la sfârșit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieții și «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.
citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu trăiește cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducție. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi așază: în anonimatul vieții (în "bancul de heringi", despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăiește după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toții din clipa în care venim pe lume și tot acolo rămânem, cei mai mulți dintre noi, până la sfârșit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată de pe drumul mare al vieții și "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont prorpiu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduși! Iar dacă este așa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii?
Gabriel Liiceanu în Despre seducție (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, vai! Duhul Regelui H. - strigoiul osândit să rătăcească-n noapte, împlătoșat de luptă cap-a-pe, până când infamul homicid fi-va pe deplin răzbunat. Ceva e putred în Danemarca, cum bine spune M. - devotata-mi santinelă. Cum poate-un frate, zi-i diavol mai curând, să curme zilele cuiva prin sânge înrudit, să-i fure viața, tronul și femeia juruită la altar?! Făgăduiesc, cinstite Duh, să te răzbun. Pe viața mea mă jur, cum zice Creatorul, că-ți voi întoarce liniștea și locul între sfinți. Bunii mei tovarăși, M. și H., pe voi mă bizui. Jurați!
Dan Costinaș în Hamlet. 13 telegrame, T2 (2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Danemarca și viață, dar cu o relevanță mică.
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia cu palatele ei luminoase
Elementele distinctive ale civilizațiilor din lume nu-s simple
și nici exclusiv girafa și orașul Roma,
așa cum pot fi făcuți copiii să creadă,
ci și elefantul și Danemarca, alături de multe alte lucruri.
Da, fiecare zi își aduce noul ei animal și noua ei țară,
noii ei regi și noii ei zei, cota ei de mici personaje dure
care par să n-aibă nicio semnificație, dar care sunt oricum
înzestrate cu o viață și cu o valoare proprie,
și care pot fi însumate sau scăzute unul din altul după vrere.
Și, la sfârșit poezia, care-i mai mare decât orice țară;
poezia cu palatele ei luminoase.
poezie de Halldór Laxnes din Oameni independenți, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare totală
"Albatroșii și pescarușii nu-s, așa cum cred unii,
Păsări, da' deloc, deloc'', a zis Billy danezul.
"Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morți ăsta mi-i crezul.
Păsările, pescarii de coloșa, nu-s decât suflețelele pierdute
Ale ălor înecați dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion
Iar bătrânul, semețul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.
Fericită viață duc. Plutesc și se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei și se zgâiesc,
Curioase să vadă cum se mai descurcă astăzi bietul marinar.
Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frățioare,
(Deși poate nu-i deloc creștinește) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu acel măreț albatros care plonjează-n mare,
Dominând din slavă păsăretul marin cu-aripile-i largi, ușoare."
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate trec pe lângă mine
toate trec pe lângă mine
ca un râu leneș printre coline,
lună și stele, soare și cer, toamne și primăveri,
a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porțelan,
avea ochii pictați în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
și-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea și ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieșim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucrețiu.
toate trec pe lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe peronul gării din Memphis
Jumătate treaz, jumătate ațipit,
Lovit de o realitate deprimantă, pierdut totuși
În ceața mării interioare de vise a Danaidelor,
Stau clănțănind din dinți
Pe peronul gării Memphis, Tennessee.
Plouă.
Noaptea-i oarbă, dezolantă,
Iar ploaia jupoaie pământul
Cu o absurdă, neagră energie.
Totul e umed, impenetrabil.
De ce-așteapt aici trenul de-atâtea ore?
De ce-a trebuit destinul să m-aducă aici?
A trebuit să fug de ploaie și de amorțeala minții
Din Danemarca, India și Japonia
Doar pentru a fi plouat și a putrezi în Memphis,
Tennessee, S. U. A.?
Iar acum coboară amurgul. Lumina eșuează
[...] Citește tot
poezie de Johannes V. Jensen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Danemarca și viață, adresa este: