Partida (singular de "partide")
E meciul destinului
Dintre echipa sărăciei
Împotriva a chinului;
Ambele ale zădărniciei.
Grupa însă mai conține
"Team"-ul fortunaților
Care sunt alte destine...
Cele ale bogaților.
Complentare-n concurenți
- De reguli mediatori -
Sunt niște independenți,
Deputați și senatori.
Arbitri sunt arbitrariul
Amestec proliferând...
Între pro și ce-i contrariul
Pe cel drept... eliminând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nou, La Mulți Ani!
Mă rog eu, pentru voi, s-aveți un an cu bani,
și sănătate multă, pentru un LA MULȚI ANI!
Vă rog să fiți aproape prietenilor fani,
să-i aveți ca pe frați și, acum... și LA MULȚI ANI!
Îi rog pe cei ce uită de voi bogați, sărmani,
să-și readucă aminte și azi... și LA MULȚI ANI!
Rugați-vă o secundă să fim din nou umani,
că așa perpetuu OM fi, MAI MULȚI și LA MULȚI ANI!
Să ne rugăm la morți, noi, cei contemporani,
că așa o zi și alții ne vor ura... LA MULȚI ANI!
Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoțesc... de-mi urați LA MULȚI ANI!!!
Să fiți etern iubiți, iubind azi, "LA MULȚI ANI!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bogăție, dar cu o relevanță mică.
Legiferați bestii
La patru ace, încostumați
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marți ori miercurea,
Neam de cățea, de jagardea...
În lanț să fiți legiferați!
Scrobiți și-n gât încravatați,
Țanțoși, trecând cu leșul zilei,
În dispreț privind poporul milei
În țara mitei, șpăgii, pilei...
În foc pieriți legiferați!
Mă jur, cu-ai mei, popor de frați,
Să vă blestem și pe copii,
Să putreziți cu toți de vii...
Doar ochi deschiși și sângerii
Să-i aveți hoit... legiferați!
Canalii, să vă îmbuibați,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biciclistul... sau..." Livreur de pizza"
E singurul, puștanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.
E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,
E totul o coardă de mușchi, piele fină.
La școală-i elevul timid, fără vină,
Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.
Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe și vrea tot odată
Și e fin gentilom când invită o fată...
Părinții-s plecați mai demult... n-are veste.
E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job;- căci el pizza livrează.
Ban ține, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la școală-i la munci, nu șomează.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constat neamiabil
Rămân cu mintea zdruncinată că nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei să zbiere strâmbe efuziuni
că bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând că, al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
că este drept și-s legi cum să fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
să prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?
Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecări contemporane
Când din contemporani îmi mor, e atât de straniu, ca o vrajă,
Ce-mi dă întâi regret, fior, apoi ca un delir, o mreajă,
Să știu ce-or fi găsit sublim, de s-au dus fără remușcare,
De parc-aș vrea să strig "... venim! Când trece cursa de plecare?...".
E ca o liniște suavă, după pieirea asumată,
Căci nu se-aude voce gravă, reproș, înspre o ființă vinovată...
E-o umilință fără seamăn și-o demnitate imortală,
Cum orice apropiat, un geamăn, ar fi plecat la o altă școală...
... Și nu-l mai știi, de-atunci, plecat rămâne pe vecie,
Doar poza minții-i în spelunci, pe-un raft, din scoarța cenușie...
E, azi, anunț că D. Patriciu, bogat, plecat e, făr' să vie...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împuternicire
C-un pumn de soare ți-am dat suflet cald,
Din căuș de lună, perle ți-am dat dinți,
Umbra-mi cu răcoarea-mi, ți-am făcut-o fald...
Îți îndoi c-ocean, lacrimi ce-ai fierbinți.
Lava din vulcani, buze-ai să-ți-ntinzi,
Lac din munți să ai, ochi verzui, sau bruni,
Cum copiii lumii, vârsta să-ți pretinzi...
Pisc de Alpi-n lapte, am luat să-ți fac sâni.
Lianele din junglă am să-ți pun drept mâini,
Din sequia lumii o să-ți fac umbrare...
Lanuri din planetă, ți le dau în pâini,
Sonde-n bogății, ți le fac picioare.
Vreau să-ți dau puteri, din Pământ, tot ce-are;
Păgâni sau creștini, în credinți s-aduni!
Infinitul razei să ne-o faci cărare;
Univers în pace, să ni-l dai drept lumi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impostura ipocriziei invidiei
Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanță,
Fără criteriu propriu, de ego în importanță;
Ocult pretins de știință, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.
Pretenția, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu își face bogăție
Râvnind să-i vadă morți pe toți, ce-s încă vii
Și, morții să renască spre a boteza copii.
Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranța, fără margini, că și nimicul crește
Și, zero-umflat din nul, laur se încolăcește.
Jindul, că vreun blestem decade reușite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greșite.
Credința, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... și cu renume...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holograme
Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.
Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.
Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșuat...
Nereușită intenție
Ratată intervenție
Final... de ratat.
Eșuat.
Început impotent
Fatal faliment
Risc încercat...
Eșuat.
Amor repetat
Rău programat
Copil avortat...
Eșuat.
Vis ireal
Egal inegal
Bogatul sărac...
Eșuat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Democrație.ro
Ce fericiți suntem de soartă
c-am prins democrația,
ne-a bătut la poartă
în România
și-am deschis,
fără să fi cunoscut-o;
era ceva demult promis,
ce bieții noștri n-au avut-o...
niște amărâți cinstiți!
Să fi-nvățat și ei mizerii
de fiecare zi, prostiți
de mafioți demni de Siberii,
analfabeți ajunși baroni,
bogați făcuți de-un cincinal
din vechii sifonari demoni...
că n-am tras apa la canal!?
Iar tineri, toți o studenție
nu-n aule,
facultativi, într-o beție
licențiați în staule,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descurajare
Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază
Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!
Se pare că globu-i mai mult, mișunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simț, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălțimii, e-un dar să-l deții fără scrupul, să fie...
Și-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăție!?!
Mă bântuie aspru tăiosul de vânt și întind mâna ca orbul
S-ajung nu știu unde și alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una și alta-s- la fel de înțelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veșnic, el, suflet!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare?
Iertare-mi cer străinilor
Că nu i-am cunoscut pe toți
Să le fac grâul pâinilor,
Să îi hrănesc; genii, netoți.
Iertare-mi cer amicilor
Că nu le-am dat tot ce-am avut
Să fiu "eroul" clicilor;
C-am fost cu ei, cât am putut.
Iertare-mi cer iubitelor
Că nu le-am fost pururi rezervă
Să le țin contul clipelor
De înșelări; pus de conservă.
Iertare-mi cer copiilor
Că într-o zi o să-i las singuri
Să le fiu contul miilor
De plăți; la nebunii, la friguri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămătarul
Alergător de cursă lungă
În nebunia după bani
E înconjurat doar de golani
La colectat... să bage-n pungă.
E fără scrupule în sortare
Când victime își recrutează...
Doar pe bogați îi venerează;
Sărac, e în stare să-l omoare!
Dublul pune la datorie,
S-a înconjurat de legi, notari.
Judecători-i sunt sforari...
Sunt toți părtași la șmecherie!
Pentru nimic, poți pierde casă...
Se-ascunde când te duci cu banii
Și-și înmulțește gologanii;
Pretinde că tu i-ai dat "plasă"!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simultani
Când sunt plecat, vreau să mă întorc...
Tot vesel, când tristeți apar;
La râs, emotiv, lacrimi storc...
C-am fost ferice, ieri, măcar.
Îndrăgostit, sunt înșelat,
Iar când înșel, mai mult iubesc;
Că și-n amor nu-s cel din pat
Și din tăceri... mă povestesc.
La muncă, stau de oboseală
Și obosit, mereu muncesc..
Să mint, n-am nicio osteneală
Ca adevăr să deslușesc.
Tăcerea, văd, e-o provocare,
De nu spun da, la ce-i un nu;
Cum treaz, iubesc pe înserare
Și noaptea-i zi, de-un ieri acu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amoru-i doar propriu
Din interes dăm celuilalt să creadă
C-avem iubirea-n dar, lui o purtăm;
Cum inima în palme i-o predăm,
Nu amorul propriu... căutându-și pradă!?
Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aș satisface o egofericire;
Chimiotacticul răspuns, în altă fire...
Doar uneori ex-spusă, oferta... pudic.
Răspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simțit în stern, înfluturare,
Ce-n zbor se roade, câteodată moare...
Și dragostea-i doar mila... ascunsă bine!
Iubirea-i și înspre lucrurile adulate;
Este mormânt de lespezi de părinți,
De-avut nelimitat, până la scos din minți...
Multele ego... în vrut, sacrificate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea căprioarei
Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran,
Era de cart frumoasă fată.
Fugise de noroi și vise,
Crezuse în vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.
Nici nimeni nu știa de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.
Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp să treacă, că e mamă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devalizatori de-un neam de artă
Ar trebui să fiu, c-am har, un fortunat,
Că am coloana infinitului în moștenire,
S-o urc mereu și să mă înalț, fără oprire...
Să privesc tot, de acolo sus... apreciat!
Și loc pe scaun aș avea, de rezervat
La masa lumii, de-aș tăcea s-ascult puțin
Și-aș fi înțelept cu cei ce bine-mi vor, nu spin...
Se dă respectul... de se vrea un respectat!
N-am parte de acolade de plăcere
Și am deschisă o poartă, de sărut,
Cu atâtea mâini întinse, ce-am avut...
Dar nu strâng pumn... de onoarea mi se cere.
Sunt un bogat, mic simbol de un neam
Sublimă artă, în toată lumea-n jur râvnită,
Dar prăvălesc simbolu-n praf, cu țara mită
Plătind, pe "alese", bolovanii... Ce sărman!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie
... timp, scurs inexorabil, recitit
dintr-un înscris interpretat haotic,
fără respect de adevăr, răstălmăcit,
mereu schimbat, dintr-un 'nadins narcotic.
... demers, subiectiv dintr-un real,
aflat la mâna prostului politic,
făcut să judece, arbitru accidental,
înverșunat, bornat în paralitic.
... repus, astăzi, pe rol, într-o minciună,
fără ataș la timpul petrecut;
doar interes partizan, ce răzbună,
interpretat, contemporanic slut.
... de ce n-au fost doar scribi imparțiali;
și azi, la fel juji suntem, peste fapte,
ce nu lăsăm în spuse, mașinali
și istoria roman o facem, carte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felix...
Reflux, oceanele împing în maluri
Și inima-n artere-n ritm la fel;
Cum pielea explodează în erizipel
Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri.
Se umflă-n unghii, în păr -cum cheratină
Cu sebum și sudoare-n foc- căldură...
În creier răbufnește scoarța-n tevatură;
Tahicardie-n tensiuni d-adrenalină.
E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spațiului în kerosen arzând
Sau Jet-ul ce refuză a coborâ-urcând...
Plămânu-n inspirația pădurilor ce îl dezmiardă.
În supersonic "spin", e timpul la iubire...
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Și mări, păduri se-ncolăcesc epuizate-n lene...
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre bogăție, adresa este: