Frumuseți nesigure
Cum de frumos
se leagă de extaz
și cum frumos se vede?...
Doar pentru că ni s-ar fi spus în ce a crede,
o formă aparte de obraz,
ceva mai vaporos...
Și e frumos urât,
grotesc,
sau inestetic se decide
în vreun fel, sigur după un etalon,
sau tot depinde de-un șablon;
că ce e arar, chiar de-i diform, handicapat, chiar de-ar ucide,
e îndeajuns... că împodobesc?...
Parcă-s un pic posomorât...
ca să nu spun, aproape de neînțeles... prostesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impotența redării
Ați fost vreodat' epuizați de frumusețea
Ce-o găzduiți alături zi de zi,
Să nu mai știți părinți și nici copii,
Să nu mai știți c-ați trecut tinerețea?
E straniu, ca-ntr-un gând de masochist,
Dorindu-ți certă exclusivitate
Dar și-a-mpărți-n același timp cu altul, parte,
Ce ai să iubești?... Ești Mefisto și Christ!
De câte ori n-ai regretat norocul
Ce nu-ți dă șansă să expui sublimul,
Să-l vadă o lume-ntreagă... femininul
Când e superlativ și i-ai vrea public locul?!
Cert sunt că ce-i frumos este simbol mândriei,
Căci e-un mister, plăcutul nu-i un viciu;
Finețea, gustul, fizicu-n deliciu,
Se-ngemănează caracterului, moralei, datoriei!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare
Mă dor zilele, ce trec peste mine
Apăsătoare,
Mă calcă cu nopțile prevăzute destine...
Neființa-mi mă doare!
Mă doare
Timpul, ce l-am dedicat, că-i al meu,
Îl lăsând la plecare
Să-l poarte un altul, să se îmbete de mine, antreu.
Durerea o fi pururi la toți hărăzită?
Și cum ea dispare?
La atâtea frumoase, frumoși, o fi fost o ispită?!...
Și lumea o acceptă, se pare!...
Se uitând, se călcând înveliți dezgoliți, în picioare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Floare
Pastel din humă, răsărit petale
În culori de vis ce nu poți reproduce,
Mânjind de-o frumusețe eternă
Pământ sau cer, ce altfel ar fi goale
Și lumea-ntreagă nu s-ar reproduce...
... O himeră.
O hrană a sufletului de dulceață
Din gâzele-mbătate-n fin nectar,
Sublim ingredient de fine simțuri
Dintr-o planetă-nfiorând în colț de gheață
Sau un umed tropic... ingerând un insectar
... Capcană-n zimțuri.
Cupă-n venin cu gust parșiv de drog
În miresmi de crin sau laurul mortal,
O catifea cu imitații crunte ale teamei
Să n-o atingi, s-o scuturi, să-i iei rod...
Se-ngemănează-n fioros de "look" de animal
... Cu otrava zeamei.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calități!?
Oare primează suflet, frumusețe,
Căci prima nu se vede, poate;
Doar bucurie sau tristețe...
Ce sunt și la dușman și frate?!
Se schingiuie suflet artistic
Fără vreun curs de teatru, artă
Și rău e bunul!?... Paroxistic
Și tupeu dur astăzi se poartă!?
Frumosu-i sigur reușită
-Chiar de frugală, reprodusă-
Făcând eșecul izbutită...
Rămasă stoc, după ce-i scursă!
O componentă ar fi tupeul
De-a etala ce-i la vedere;
Luându-și valetul, portmoneul
Umflat... Că suflet nu se cere!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mădălina, Magdalena...
Putem juca teatru, o viață
Fără de școală de-actorie?
Suntem cu toți, artiști, paiață
Și rol jucăm, și datorie?
Avem fațete neștiute,
Purtăm, toți, măștile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!
Nu avem simțuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", față fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?
Ne mor artiștii adevărați,
De proști ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feminitate
De ce-ai înlănțuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât, fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa... dispariție
Starletele s-au dus de mult, se bălăcind în vampe dive
-Nu cu talent și har, cu stil- cu dezgoliri și invective
De mascul-sex pe limbă îl dând, des, tare, cu guri sparte
Ce-ndrugă spusele, cuvânt, făr-a le știi... C-un iz aparte!
Iar starul, el, e-un măscărici de clipuri ieftine, în reclame
Ce-și prosternează caracter, talent, spirite afame;
Își vinde rol din scena castă în zi cu zi, golan pe stradă,
Făcând politică infam... Nevasta-i făcând teatru' ogradă!
La sfatul țării e-un atlas de hoți, repartizați pe zone,
Cu bale ce le curg din guri, că nu cunosc expresii!... Clone,
Aruncând, hulpavi, minciuni că sunt aleși în dres, deștepți,
Făcându-și singuri legi, "sublime"... Se sublimând din strâmbi, în drepți!?
Și strada și-a pierdut din farmec; femeile-s mai mult bărbați,
Într-un tupeu golan, cu blugi strângând bulan, sâni dezbrăcați,
Promovând sex total, divers, în locuri, părți ale naturii...
Năvălind nesimțite-n bresle, fără aptitudini... Șarmul gurii?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuiri maladive
Am gândul dus la frumuseți
Ce se ascund nopțile-n case;
Ori de-ntuneric sunt fricoase?...
Sau sunt promise, la băieți?!
Fuioare fine, mici, adulte,
Dispar treptat în miez d-amurg...
Le-aș urmări unde se scurg,
Da-s obosit și sunt prea multe.
Rămân visând, cum se petrec
-Ce norocoși le strâng în brațe-...
Ah, de-ar fi ele doar paiațe
D-un circ și eu... cercopitec,
Să mă alerge în manej
Să le fac patul din arenă,
Să le fiu cric, ca o antenă,
Să fiu, eu, funia de vrej...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscoliri
Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.
Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.
E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.
E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîncarnarea
Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Și mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.
N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?
Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme!
Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin!
Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut, crezând că-i scopul.
Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deșert?
Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Noaptea căprioarei
Pe Via sumbră întunecată
Din vechi Imperi' cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran,
Era de cart frumoasă fată.
Fugise de noroi și vise,
Crezuse în vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.
Nici nimeni nu știa de dânsa
Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.
Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp să treacă, că e mamă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descendență
Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,
să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod
și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil
și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,
să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...
... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infidelitate
Crezare îi dai și îți ia țel...
E infidel.
Muncești pe bani, și-ți dă nițel...
E infidel...
E lup, te-ar rupe... și-a zis... miel...
E infidel.
Arama, "gold" îți dă-n inel...
E infidel.
Fier ruginit ți-l dă oțel...
E infidel.
Îți vinde clopot... clopoțel...
E infidel.
E hâd, mesaj de ghiocel...
E infidel.
Uman culcat, trezit cățel...
E infidel.
Cuțit înfipt în piept... penel...
E infidel.
Convins de vină... nu e el...
E infidel.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În curs de frumos
Se scaldă lumea-n frumusețe
De chipuri, trupuri efilate
De-o rasă-n pic de tinerețe
Sublimă, ca o sanctitate.
E plin văzduhul, fermecat
De mlădieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nrămat,
De ochi încolorați, prelungi...
Răsfiră adieri de vânt
În degete fine de zâne
Se pogorând cer pe pământ
Printre cosițe-n lungi cunune.
Se prinde iris cerc de sfoară
Pe mijloc strâmt cu bust de rază
Și se așază-n șold-vioară,
Rotund, pe-o liră stând să cază.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"High tech"...
... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze cum șarjele de laminoare,
ori plini de țepi ca acele de brad cu vârf de gheață în stilete
și păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanțe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoșei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agățate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă și epitete!...
... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmițat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mișună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-și amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din șansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moșteniri... și-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...
rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.
Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
Să stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.
Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.
Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare
Sunt albul dintr-un puf de omăt
Transfigurat pic de cristal
- De-mi dai căldura să mă-mbăt -
Din inima-ți ce-ai piedestal.
Dacă deschizi azi o ferestră
O să-ți pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră...
Mă voi topi-n urări cu sârg.
Îți voi da veșnic gust de viață
Din picătura-mi de cristal,
Topit de drag ți-aș fi povață
S-ai trai etern, de festival.
M-aș face magul să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos
La ea să poți să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biciclistul... sau..." Livreur de pizza"
E singurul, puștanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.
E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,
E totul o coardă de mușchi, piele fină.
La școală-i elevul timid, fără vină,
Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.
Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe și vrea tot odată
Și e fin gentilom când invită o fată...
Părinții-s plecați mai demult... n-are veste.
E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job;- căci el pizza livrează.
Ban ține, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la școală-i la munci, nu șomează.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre frumusețe, adresa este: