Misterul evidenței
Ce multe știm despre infern,
Din spuse sau trăite tern
Și tot nu credem... diabolici
Cu minți etilizate, alcoolici.
Ne plac învăluiri perfide,
Cotloane de minciuni, firide
Tenebre, ce tot noi căscăm
Pe semeni să ni-i afundăm.
Curaju-i veșnic îndoeilnic;
Ascundem, protejăm nemernic,
Ne vindem pe-o promisiune
Evidențiată... O deșertăciune.
Raiul oricum l-eliminăm,
Pretins de greu, prea mult să dăm
Și-i doar în viața de apoi...
... Ce-oricum nu o mai prindem noi!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhovnici
S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.
Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.
Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.
E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica copilăriei
Zidirea din vârful de coastă,
Acolo-i biserica noastră,
Loc-ritul de joacă a credință
De copilul ce- am fost, pocăință...
Îi revăd ziduri groase, cu bolți,
Sfinți de fum, cruci de piatră cu morți...
Am imagini din ei încrustate
Pe vecia-mi... înspre maturitate.
Duminici am trecut, tot pe rând
Cu respect de prezență... crezând.
Îs al bunicii pioase-lăstar...
Eu eram, băiețandrul de-altar.
Văd pe preot, bătrân, de când este,
Din tărâm de la Prut... ce e peste...
Din Soroca cu vorbă moldavă;
Îl port în suflet, în minte... mi-e slavă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabilitate
Așa este făcut Pământul
Cu greutăți nenumărate...
Noi le cărăm pe toate-n spate;
Mai greu ni-l facem... cu mormântul.
Destine ne împovărează
Și "dat " sau "scris", ele sunt toate...
Dăm vina pe divinitate,
Dar Dumnezeu... nu exersează.
De totul suntem responsabili,
Avem menirea de creații;
N-o folosim înspre aspirații...
Ne pedepsim în... incapabili.
Cel ce muncește-i vinovat
C-o face pentru toată lumea...
El singur ține națiunea;
Ceilalți profită, de la... Stat?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiați religii... oase
E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetișuri, mult paranormal
Și-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!
Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!
Se crede mult că-ți atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaște,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Și-ți spune el... Crăciun sau Paște!?
Din școli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieții, de șofer;
Căci ele îți spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alter sapiens
De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.
Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.
În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun
Am cunoscut bunu' în persoană;
Am cunoscut femeie, am cunoscut mamă.
Și tată am cunoscut, am cunoscut soră...
Și-o țară ce mă vrea oricum, mă suportă oră cu oră.
Câți câini am cunoscut, i-am crescut, m-au crescut
Și mă iartă mereu... să mă aibe nu cerșesc vreun avut.
Și Dumnezeu nu m-aude că-l neg, nu mai cred
Și înger îl am sigur, că-s încă, în viață purced.
Și am cunoscut bine suprem aproape, prin străini,
Unde am cunoscut casă, m-am cunoscut singur, cu bune și vini.
Am cunoscut, înfiorat de atât adevăr, bunătate...
Mă transfigur în jur, mă dau tot... bun, să fie o eternitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aș regăsi
Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hal... patriar...hal
Există castul bestial,
Adică bestia în alb...
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!
E cel cu totul aurit
Topind și morților inele...
Bărbați, femei, încă-n obiele,
Ce-și pleacă lui capul, smerit.
E poli... trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir...
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar... De nuc.
E orto... doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap...
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare...
[...] Citește tot
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eres nerecunoscut
Acum încep să înțeleg Divinul
La care ne rugăm într-o ardoare;
Că nu ne-mparte pentru fiecare
Și triști, ne blestemăm destinul.
Ce simplu-i, noi suntem la fel;
Decidem tot -fără vreun scrupul-
Pe pedepsit și alegem scumpul...
Singur avantajatul, el.
Senin, despărțim pui de mame
Și-i aruncăm, schimbăm stăpân;
N-avem criteriu, rău sau bun...
Iresponsabili creem drame.
Libertate-am luat din natură,
Iluzii dând, domesticind,
Falsă iubire oferind...
Sălbăticii luând de-aventură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
Stupoare
Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrențuit,
De mult, de când doar știu, că încă nu eram...
De alții, ziși de-ai mei, ce tot l-au ciopârțit
Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram!
Și-l vând și-acum la ster, sau florile de mină,
Cu aerul, un gaz, ce încă îl mai are...
Nu precum alții o fac, în țara lor vecină,
Punând la loc, la toți, aceeași bună-stare?!...
E doar la noi proverbul, c-o capră, de căciulă,
-Ce nici pe ea n-o avem, de-atât de mult furat-
Și tragic luăm în râs- suntem bancul cu Bulă-
Iar vânzători-s toți, pe străzi... nu-n internat!?!
Aveam și Nistru odată și leși aveam vecini
Și aur am avut... făcuse cloșca pui!
Am fost regal regat! L-am renegat; "Streini..."?!?
Vânduți, la răsărit... oriunde și oricui!!!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentat
E cred, o lipsă de atenție fatală
cu consecință psihică, carnală;
o bine meritată pedepsire,
a lipsei interesului... în omenire.
Ne procreem, făr' să premedităm dezastrul
-necontrolați în furii, cum când epigastrul
anunță angina și n-avem reacții-
ignorând că nitroglicerina-i leac, dar și explozia... în fracții.
Ne creștem ego-ul printre vecini,
nu pedepsim copii crezându-ne divini,
mințindu-ne c-avem și respectăm credință;
ce-o exersăm în moarte, în suferință.
Oh, cultivăm în mii de ani diversul
în cult, inoculăm familial... perversul;
pedeapsă dăm la ce nu ne-aparține,
prin uneltiri... nevinovaților de vine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânță... de eternitate
De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.
Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust
Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!
Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!
Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!
Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărăzire
Am început să-mi rup dintre petale
-Lasându-le-n cădere pe poteci-
Pentru urmași ce-așteptă să se scoale
La reînvierea dintre cripte sumbre, reci.
M-am consumat în fructul destinat
Să las sămânță-n seminții la lume...
Sunt coaja dură din trăiri; uscat,
Mumifiat treptat, agale, în cutume.
Am oare-n adâncime rădăcini
Să fiu la viermi și cârtițe o hrană?
Sau poate bun de lemn aș fi, de strană
La înțelepți... Sălaș de zbor în heruvimi!?
M-am denudat de timp, de la uzură,
Prin șlefuirea zilelor din ani...
Pământ și-o apă-s de contemporani!
I-am fost lui Dumnezeu, o tevatură!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbufnire
Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?
Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?
V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!
V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai
Am bătut deunăzi la porțile Raiului,
bang, bang...
și n-a răspuns Sfântul Petru.
Era un bodyguard,
un angajat ce nici nu făcea parte din personalul
alaiului
-ce l-am zărit- trecând printr-un fel de gang,
la capătul căruia ținea în mână, cineva, un sceptru,
cu chipul indefinibil de atât fard...
Se părea că toți participau la ce mi se organizase... Balul...
... într-o mare nefericire,
a tuturor
-căci așa se manifestă dincolo bucuria-
se alegea regina;
o bătrână castă, desfigurată de nesfârșit,
ce se apucase să-și introducă, ca printr-un fermoar, până la pieire,
o mulțime de inși, cât un popor,
tot, toți roșii, din nefericire, îmbătați de un fel de sânge de taur, Sangria,
ce se pare pe-acolo-i rutina...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion
Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă, ar fi fost adoptat
un timp, dar s-au debarasat, din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, sieși, un avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; să lase baltă poate fură, câte-un pic, e-un "homo aliaj"!
E stors de mulți, de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hm, arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aeroportul
Ne cumpărăm bilet de cer,
Visăm să depășim cocor,
N-avem nimic să facem zbor...
Credem că pana-i tot un fier.
Suntem Pământ, visăm extern,
Plecăm în hoarde zeci și sute,
Voiajul e-n bancnote multe...
Plonjăm în grupuri spre infern.
E goana unde începe mortul,
Este delirul de înălțare,
E locul de zeificare,
Este-un final... e aeroportul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat
Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?
Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?
Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre religie, adresa este:
